De unde-ncepe tristă goana mea după cuvinte,
spre care ţărm s-o duc să-şi urle ochii gri,
când sunt doar val, pe geana ei amară şi fierbinte,
scobind răspântii reci din chiot de copii?
De unde-ncepe dorul meu plăpând pentru visare,
din care muget surd de oarbe dimineţi,
cu rouă, ori cu toamne aburinde a mirare,
trecând ca un cuţit, prin trupul altei vieţi?
De unde-ncepe buza mea, de fluturi rostitoare,
Să se adape lin, prin colţii însetaţi
înfipţi ca o emblemă peste pielea-ţi mişcătoare,
donată de un melc cu ochii tulburaţi?
De unde-ncepe, şugubeaţă, moartea-ncercănată
să taie gândul şchiop în rătăciri de-o zi
sau ploaie de amurg, din palma-ţi udă, înstelată,
răcnind tăceri de fum, durerii străvezii?
16.02.2014