IMPROMPTU
rânjet ploios pe chipul de-mprumut
al Marelui Judecător vexat:
l-am supărat prin speech-ul meu ţinut
la steaua care m-a persecutat
plodesc energic erezii - noi dogme
sub care-orbitele cabrează – trântind aştrii:
într-o explozie de linişti solilocve
heruvii se proclamă ars sihaştrii
nu mai accept nici frică – nici supuneri
impun în constelaţii alte spuneri
vreau să greşesc eroic epopeea
şi s-o impun la tron doar pe Medeea
...atâtea răzvrătiri – iubirea mea
încât mă mut mereu – din stea în stea!
***
ONORANTUL DUEL
plec să mă-ntâlnesc cu
moartea – nu mă-nsoţeşti?
vom lua două revolvere – unul
mie – altul ţie – şi
când vom da de
ea – ne vom bate în
duel – pentru onoarea
primului descoperitor al
morţii – dintre noi
doi: întâlnire grabnică - rabinică şi
uşoară
***
DECADENŢĂ UMANĂ
nobil ciuruc mânăstiresc – matroz de cer
te-ai chifligit de frică şi teroare:
tămâia nemuririi - nas de rinocer
ţi-a-ncovoiat – şi-ntre-omoplaţi răcoare
din mii de vii - alunecând vecìi
în labirint îţi pierzi miros de rosturi
abrutizat de inutile posturi
contempli cărnuri flasc-liliecìi
şi răstignit şi deşelat – dăbălăzat
umbra-elefantului guşat – trapez ratat
eşti doar schilodul de serviciu al tăcerii
printre putridele caverne ale verii:
nu om cărunt – ci bisulfat de luturi
ajuns-a cel atunci născut de fluturi...