Mi-e dor de dealul dinspre Bude
cu viile-ncărcate toamna.
Mi-e dor de galbene gutui,
pe care ni le cocea mama;
mi-e drag poteca s-o mai sui.
Mi-e dor de serile de iarnă,
când mergeam la vecernii.
Mi-e dor de cina de la vatră
și de zăpezile-argintii;
mi-e drag să le mai prind o dată.
Mi-e dor de jocurile noastre
nevinovate de copii.
Mi-e dor de vechea noastră școală,
pe care nu cred c-o mai știi;
mi-e drag de viața de la țară.
Mi- dor de tot ce-a fost cândva,
că astăzi nu mai poate fi.
Mi-e dor de lampa cu fitil,
mi-e dor de fiecare zi;
mi-e drag să fiu iarăși copil.