Într-o literatură care precipită deja halucinant, simptomatic, abisalul, paranoicul, depresiile, într-un cuvânt îmbârligarea genialoidică a paradigmelor toate, histrionismul şi post- cioraniana, via Caragiale,- Ionesco and Cimitirul vesel de la Săpânţa, Dumitru Hurubă n. oct. 1944)- este cel mai acribic, înnăscut şi cultivat exponient al umorului- tragic- exotic – oximoronic- dinamitard- cu fitile (sic. n) pe care l-am cunoscut şi ne-am înţeles ( ce sfântă vorbă pentru noi!) -, cum îmi şi scrie într-un autograf: „ statornic şi înţelegător”...Sintagma este cheia unei atudini morale pe care şi-a zidit o autentică operă: povestiri: „ Rezervaţia de zăpăciţi”, „Bună seara domnule Mann”, „ Balamucul, dragostea mea”, ; Romane: „ Amanţii gaiţelor cu cap de struţ”, „Evadaţii din Clexane”; teatru: Al II-lea Adam”; idem romane: „Ca o fleandură iubirea”, „ Iago- sforărie de luc”, Aranka – neni, sau canapeaua cu scârţ”, „ Biroul duşilor de-acasă”...Pragmatic, desigur, toate titlurile cărţilor hurubaiene, sunt corolarul inteligent al unui program etico- estetic şi semiotic de prim rang.
La recenta sa aniversare a 70 de ani, m-a onorat din nou cu auografe care mai de care mai măgulitoare, aşa că mă rezum a enumera titlurile triadei, neuitînd a observa şi de astă dată, buna intuiţie şi afinitate reciproc exegezică a editorilor săi: Filiera Casei de Nebuni ( roman, ed. Limes),” Speriaţii din Pădurea Cailor( roman) ed. Limes), şi „ Love Stories- fără sentimente”, edit. Cenaclul de la Păltiniş”). Lungul exerciţiu propriu al cronicarului „ de serviciu” a rodnicit şi prin scrierile lui critice şi eseurile sale, toate, poliedric şi greu- egalabil, probînd un spirit ascuţit, paradoxal optimist, deloc nihilist, ci profund umanist.
Vocaţie i s-au adăugat, prin ani, cultura, nervul psihanalitic şi travaliul kombat, al unei proxime demnităţi pe contrasensul absurdului existenţei încă umane. Cititorii sunt cei ce îşi merită un atare contemporan, speranţa fiind că ei vor fi tot mai mulţi din noua- nouă generaţie.