românii joacă din decembrie 1989 într-o piesă oribilă
în parlament sunt tot mai mulţi liberi cugetători
suntem călcaţi zilnic pe creier că naţia va reînvia
sufăr când văd chipuri triste ori îngheţate de ger
moartea unei naţii se coace lovind în istoria ei
ochelarii de cal pur sânge nu ne lasă să vedem mai departe
pungile aleşilor noştri nu-s generoase cu cei săraci şi mulţi
bolnavul cu alzheimer vrea să scrie la UE şi CEDO
şchiopul aleargă continuu după cai verzi pe pereţi
e prea multă singurătate în lumea aceasta perversă
ne naştem singuri respirăm singuri trăim şi murim singuri
poeţii nu mai degustă echinoxuri iubirea scriu pe internet
doamne de ce nu mai lăsat să fiu doar copil
