BANCA AMINTIRILOR (4) O POEZIE A LUI RABINDRANATH THAKUR LA INTRAREA BISERICII DIN SĂDINCA - SIBIU
Rabindranath Thakur (transcrierea mai veche bengaleză a numelui Rabindranath Tagore) a fost poet, filozof, componist, muzician şi adept al mişcării Brahmo-Samai, care printre altele a forţat interzicerea arderii văduvelor în India. 1913 a primit Premiul Nobel în literatură, devenind primul laureat Nobel din Asia. Cum o fi ajuns această frumoasă poezie a lui la intrarea bisericii din Sădinca?
Poezia sta scrisă la intrarea în Biserica de la Sadinca, judeţul Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici mănăstiri condusă de parintele-calugar David Stoica. Acesta, împreună cu o mână de oameni inimoşi, a terminat construcţia schitului „Înălţarea Sfintei Cruci”, în anul 2008. Cum omul sfinţeşte locul, poţi spune că aici e raiul pe pământ. Biserica schitului Sădinca are planul de tip sală, fără abside laterale, cu pridvor închis. Găseşti întotdeauna o chilie în care să-ţi odihneşti oasele obosite după atâta drum.
Poetul indian Rabindranath Tagore, care compara viaţa pământească cu un lung tren, a fost sursă de inspiraţie pentru versurile compuse de Traian Dorz. Traian Dorz s-a născut pe 25 decembrie 1914 în satul Livada Beiusului, comună Mizieş, judeţul Bihor şi a fost un cunoscut poet creştin şi deţinut politic. A trecut la cele veşnice în 1989.
TRENUL VIEŢII
Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii!
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetati după plăceri!
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odata însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.
↧