DECIZIE
ştiind că Domnul scrie-n terfelog
orice-amănunt cu aer de paiaţă
m-am prins să-mi scriu eu propriul necrolog
să nu mă vândă proştii-n cor la piaţă!
sătul de bârfe de venin şi stele
de soartă iude panglicari zăbrele
mi-am fulgerat – pe pagina de carte
viaţă de Muză-a celor sfinte arte
ce va rămâne dintr-un vis de-amiază
va fi iubire,-extaz şi cânt eroic
iar cine-alege-va să nu mă crează
limbric s-ajungă-n târşul mezozoic!
...nu tot cercaţi lumina de se stinge
pe toţi cei orbi dracul în hău 'i-mpinge!
***
SOARE-N DECEMBRIE
soare-n decembrie: ban de
aur pe sicriul de brad al unui
cerşetor
o femeie splendidă traversează
strada: traficul monoton al
roboţilor nu se tulbură
deloc
încep să înţeleg de ce Dumnezeu se
pregăteşte să reseteze această
lume – molâie
ciucure de râie şi podidită
îmborţoşată de ochi morţi de
peşte: prea mult şi
des frecventat absurd tinde să
creeze dependenţă de
prostie: paralizie a divinelor
deşte - paralizie
cerebrală şi generală a
constelaţiilor
...oare dacă stomacul inimii s-a
deranjat – va veni şi rândul
purgaţiilor?
***
COLINDE FALSÂND
de fiecare dată când se
apropie Crăciunul – probabil din
pricina tot mai înverşunat
frigului lumii - melodiile
colindelor silabisite în
craniul ceasornicului din turnul
catedralei catolice – falsează
cumplit (o iau razna spre alte
melodii – de nici n-ai mai vrea să le
recunoşti) – încercând parcă şi
alte căi de sunet către
izvorul de Dumnezeu
dar niciodată aceste luxaţii de
sunete n-o nimeresc – nu se
potrivesc cu nimic cu nimeni – şi cad în
urechile noastre – greoi şi grotesc – ca nişte
păsări uriaşe de mare – cu aripi
enorme – tragic de ude şi
ucise - prăbuşite de vântoasele cosmice: nicio
nădejde – nicio
nădejde – naşterea Domnului a fost lansată
greşit – dintr-un pântece
sfinţit în cu totul alt
pântece – descojit despodobit de orice
sfinţenie – şi cine ştie unde
răspunde acum Naşterea – în care anume dintre
nesfârşitele şiruri de
mătănii înfocate ale
constelaţiilor – rămase – toate – cu totul
înafara noastră
noi – etern umiliţii şi
neprimiţii de nicio poartă de
gospodar
...şi e frig – şi este tot mai
frig şi tot mai cumplită singurătate se toarnă precum
plumbul pe încovoiate spinările
noastre – Crăciunul se
aprinde undeva în stele – dar
complet înafara ştiinţei ori
nădejdii – scările de îngeri s-au
rupt – şi toţi îngerii au
căzut – s-au grămădit precum mormane de
steril şi de zgură şi muşcă pământul îngheţat
amestecat cu cenuşa tuturor
nenorocirilor noastre (trecute şi viitoare) – cu cenuşa
neîmplinirilor şi rătăcirilor noastre – fără leac de
sfârşit – fără amânare ori rost – şi
mai ales – fără vreun foc – încăpăţânat atârnat de
rama oglinzii de
zare: Dumnezeu a degerat în
post
...catedrala a rămas la locul ei – dar
ce folos de colinde – ce folos de
sonorele şi scrântitele
grinde: mă îngrozesc
gândind pe câţi
la ora aceasta – moartea din urmă îi
prinde
***
IMPERATIVE
mânaţi de griji – uităm de morţii gliei
de flacăra închisă-n noi de El
uităm că suntem ultimi paji soliei
spre Empireu – heralzi de timp şi ţel
încendiaţi cărările din stepe
şi spargeţi digul beznei din văzduhuri
nu ascultaţi de bârfele sirepe:
încoronaţi vecìi – smaralde duhuri
să prosternaţi la Tronul Frumuseţii:
să n-aibă amintirea gustul ceţii
Iubirea – tuturor Regină fie
l-altarul Ei să domolim urgia
...strămoşii mei – în clocot de lumină
stârnesc în mine profeţia crină