îţi aminteşti, cumva, de sfinxul
suflat-şablon, pe zid, cu pixul ?
stătea ca un memento, un mormânt -
să nu uităm nici preţ de-o clipă
că oasele-s făcute din pământ
şi tot ce e făcut de om se strică
aşa detalii superficial-înscrise
pe uşi, pe blocuri sau pe magazii -
sunt fixe-n mintea mea şi le-ntâlnesc în vise
sau chiar aievea, ca acum, în reverie.
