Georgeta RESTEMAN
POEMELE AMURGULUI (3)
MI-E TEAMĂ DE TĂCERILE DIN UMBRE
Îmi dau târcoale gândurile sumbre
Când sufletul e rug aprins de floare
Mi-e teamă de tăcerile din umbre.
Vreau vocea-ţi caldă, plină de candoare.
Să unduie ca un izvor prin munte
Şi-n limpezimi să ne iubim, de-i vrere,
Cu buzele scriindu-ţi dor pe frunte,
Sărutul meu să-ţi fie mângâiere.
Să-ţi dărui liniştea la tâmpla serii,
Şoapta-mi timidă tainic să te-alinte,
Seve ţâşnind din trupul primăverii
Să umple golul dragostea fierbinte.
Sunt prizoniera viselor, dorinţei,
Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte,
Când setea-mi sting cu lacrima credinţei
Simt răni săpate-n lut de-al fricii dinte.
De-ţi pasă sau de nu, n-am încă ştire.
Misterios şi-nvăluit în ceaţă,
Arcaş destoinic, săgetând iubire,
Avea-vom, oare, şi noi drept la viaţă?
CE-I VIAŢA NOASTRĂ FĂRĂ DE IUBIRE?
Ce-i viaţa noastră fără de iubire?
Un câmp arid, o pâine fără sare,
Un templu rece-n care nu-i simţire,
Grădină fără flori, ţărm fără soare.
Copaci fără pădure, triste ramuri,
Lac fără nuferi, cer fără de stele,
Perdele gri de fum plângând în geamuri
Şi libertate-ascunsă-ntre zăbrele.
Fără iubire, ce e viaţa, oare?
O mare fără valuri înspumate,
Un orizont pierdut, zâmbet ce doare.
De n-ai iubire, poţi avea de toate,
Nefericit te simţi şi zi şi noapte!
N-ai satisfacţii, suflet fără chei
Eşti trist şi gol, te rătăceşti prin şoapte
Ţi-e viaţa fadă, n-ai nici un temei.
Deschide-ţi inima, zâmbeşte, cântă
Lasă-te lin în braţele iubirii
Ca-n tine să pătrundă pace sfântă
Şi-ai să trăieşti mirajul fericirii!
ÎNCERC SĂ TE DESCOPĂR
Încerc să te descopăr dintr-o umbră
Chip plămădit în vis din doruri mute
Te scriu pe stânci, pe trena lunii sumbră,
Pe frunţi de zei, pe tâmplele-mi durute.
Pe trupuri de-Afrodite stinse-n mare
Pe flori de portocal sau pe nisipuri
Când se confundă semne de-ntrebare
Cu fade năluciri pe-anoste chipuri.
Îţi caut ochii, vreau să le simt vraja
Căldura mâinii-ţi lenevind pe umeri
Deschide poarta şi-alungă-ţi straja
Vino, te-aştept tăcerile să-mi numeri.
Vorbeşte-mi, te voi asculta cuminte
“Copilă”-mi spui, când rătăcesc prin situri
Pe-o insulă. Iar gândul meu fierbinte
Încearcă să te-nvie dintre mituri.
VREAU ROMANŢA TA MEREU SĂ FIU
Vreau romanţa ta mereu să fiu
Cântă-mă pe-o strună de vioară
Tu să-mi fii luceafărul de seară
Să-ţi fiu zori de zi, amurgul viu.
Lasă-mi gândul lin să te-nfăşoare
Despletit să-ţi încălzească trupul
Freamătu-mi să-ţi cotropească lutul
Foc nestins să-ţi fiu, tu să-mi fii soare
Mă cuprinde-n braţe printre raze
Gustă-mi fraga buzelor flămânde
Să-ţi fiu râu, tu să pluteşti pe unde
Lacrimă pe-o salbă de turcoaze.
Lasă-mi inima să-ţi fie liră
Degetele-ţi tandru mă mângâie
Să-ţi fiu toamnă, galbenă gutuie
Când pe boltă stelele se miră
Şi, geloasă, luna se-nfioară
Răsfirându-şi trena în pustiu.
Vreau romanţă veşnică să-ţi fiu
Tu-mi fii cântec plin de primăvară!
---------------------------------------------
Georgeta RESTEMAN
Săcuieu, Cluj
11 ianuarie 2015