Prin albe caiere de nori
Privesc pete albastre,
Deși căldura peste flori
S-a cuibărit în glastre.
S-a coborât ca Duhul Sfânt
Din înălțimi peste grădini
Un curcubeu cum numa-n gând
Poetu-l poate defini.
Din dedesubtul lui răsar
Zambile și ghiocei
Cu miros de chihlimbar,
Să ți-i dăruiesc cercei.
În piept să-ți pun mărțișor
Împletit din alb cu roșu;
Între ele-un bănișor,
Ce l-am păstrat de la moșu.
El are magice puteri:
Brânză, caș și doar vin roș’
Trebuie cu el să cumperi;
Fața să o ai tot albă,
Buze – creastă de cocoș.
Este un vechi obicei
Tot de la romani păstrat;
Ele împletesc, de vrei,
Adevăr contrariat:
Lumină cu întuneric,
Primăvară - iarnă grea,
Căldură cu frig puternic,
Steril cu fertilitatea...
Totul e de înțeles
A acestei unități,
Că de când e Univers,
Nu a fost din două părți.
Așteptăm pe Mărțișor -
O renaștere-a naturii
Și recuoscut simbol
Al dragostei și-al iubirii.