Verde crud
Clipesc cu geana peste azi
îmi dumiresc încet chemarea
de-a fi aici pe verde crud
şi-a-ţi mângâia firav uitarea,
ţin vraja clipei ce candva
era departe în trăire
de-a fi străini, de-a fi căzuţi
din ruga noastră de iubire.
Păşesc cu sufletul în paşi
îmi scutur verde amintirea
în clipa-ţi udă pe obraz
înceţoşându-ţi greu privirea.
Ecouri
Într-o tăcere abisală
de veacuri, ori abia venit
coboară timpul pe o scară
apoi îl urcă spre zenit
străbate spaţiul în secunde
îşi lasă vocea în abstract
se întrupează în cuvinte
ce în ecouri se despart
se ghemuieşte într-o noapte
cu stele scânteinde mii
ca să desfacă apoi ziua
în anotimpuri străvezii
urzeşte firele-n destine
veşmânt de miri ne ţese-n ac
ne-nvaţă alfabetul firii
şi-al sfinţilor care nu tac
îşi tot adaugă zerouri
între cândva şi ce va fi
totul pulsează-ntre ecouri
unde-nsemnăm şi noi o zi.