„Toate-s vechi şi toate nouă”!
Păi atunci şi viceversus!
Zeii cei ieşiţi din ouă
Şi-n cămăşile lui Nessus...
De le ninge ori le plouă
Cer cuvântului iertare
În româna românească:
Toate-s cumva sublunare
Înspre soare să renască !
Geaba vântul plânge râde
La zburate seminţii...
Salte inimi strălucinde
Din străbuni înpre copii
Timpul trece timpul vine
Noi invers pe roata humii
Diferenţelor divine
Spaţiultimp etern Acum-ii!