Muguri de soare tăinuie un duh...
Orgiile ploilor florale
Sărbătoresc -nunta lor- în văzduh
Pe-un ecran transparent de vocale.
Se face cald de-a-lungul clipelor,
Se scutură fluturi de lumină
Şi,.. zborul lor ca un râs plutitor,
Pe pământ, învie o grădină...
Nu se-aude cum trece-ntr-o clipă
Duhul, mirat, înflorind aburi dulci,
Cum o nouă viaţă se-nfiripă
Pe vis de îngeri rămaşi în răscruci.
Nebune,-n iarbă, umbrele cântă,
Zâmbeşte cerul legat de pământ!
Mândria noastră este înfrântă,
Tot ce se cheamă -iubire- e sfânt !
Ne-ntrebăm, fugind în neuitare,
Cine a scuturat înviere?!
Curg linişti fluide peste zare
-Metafore rotite-n mistere- !
Este frumos,..privesc printre gene,
Acum,.. floarea cireşului cade...
Cine, ce.. încearcă să mă cheme?
Şi-n inimă-mi sărutul tău arde!
Un timp nenăscut iar se desface,
Desfoaie poveşti de alinare...
Simt!.. acelaşi pas lunecă-ncoace,
Surâd pe furiş... E sărbătoare!
