Doamne de vis, etern încântătoare
Eu sunt un domn etern îndrăgostit
Ce vă admir şi sufletul mă doare
Când una dintre voi nu s-a-mplinit
Stimate doamne îngăduitoare
Cu cei ce, din orbire, v-au greşit
Şi-aceleaşi sînteţi, pline de savoare,
Eu vă iubesc şi, demn, vă felicit
Cu voi mi-i lumea mult mai minunată
Şi clipa nu mi-o irosesc în van
Când muza, tristă, nu mă mai desfată
Şi-o supliniţi cu dulcele alean
Slăvite Doamne, drumul către Tine
Cu doamnele iubind mi-i mai uşor
Compasiunea lor îmi face bine
Căci nu mă lasă-nsingurat să mor
Aşa că, scumpe doamne şi domniţe,
De câte ori beau un pocal de vin
Eu mă gândesc la voi şi, fără fiţe,
Un madrigal de suflet vă închin.