TUTUROR NEPOŢILOR
Deschide cartea mea, nepoate,
Citind cu-ncredere în ea.
Ţi-am dedicat acestea toate
În graiul tău - cu mintea mea.
Din mii de vise minunate
Ce-apar în mintea celor mici,
Am adunat numai o parte
Şi le-am înmănunchiat aici.
Iar de te recunoşti prin file
Şi visul de ţi-l afli scris,
Tu fă-ţi-l ideal – copile,
Că drumul vieţii-ţi e deschis.
Citeşte-n cartea mea nepoate
Şi niciodată nu uita:
Aceste vise minunate
Sunt flori sădite-n viaţa ta...
VIS DE DEPARTE...
Ce e şi ochiul dacă nu fântâna
În care face baie ochiul meu
Când sufletul colindă depărtarea
Mai slobod ca un pui de Dumnezeu...
Am evadat...am evada...am e...
Sub pleoapa mea doar eu am mai rămas,
Ca un ecou când mama toarce caier
Şi viselor prunciei le dă glas.
Mă joc pe bătătură în cireşul
Pletos şi înţelept – ca un bătrân
Şi când presimt în nări că-i azima coaptă
Cobor cu toţi luceferii - în sân
.
Şi-n vis visez un vis - şi mi se pare
Că mă tot pierd prin codrii de la noi.
Prieteni dragi, neodihniţi de doruri,
Spuneţi-mi drept: aşa visaţi şi voi?...
FOC DE TABĂRĂ
Muzică şi joc de stele
În amurgul roz, văratec;
Un moment de vis când Luna,
Luna arde – pe jeratec.
Sparge noaptea o trompetă,
Torţele se-aprind în dansul
Sufletului rupt în două
Ce îşi cumpăne balansul.
Arde sacru focul sacru
Până în aripi de fluturi
Şi de gânduri legănate
În a inimilor ciuturi
.
Ochiul Mării stă de veghe
Ca nesomnul în cetate.
Nu-i răgaz pentru uitare
Cât timp inima se zbate.
Magii marilor dorinţe,
Tinerii acestei seri,
Azi aleargă către mâine,
Mîine vor fugi spre ieri
.
Fie viaţa veşnicie,
Cum ne e dorul de tare,
Când se duc...se duc cocorii
Şi în inimă ne doare
.
Schimbă-ţi sufletul cu mine:
Ia un dor şi dă-mi un dor
Să ne fie – amintirea
Zvelt catarg pe viitor...
2015 – Montreal