Razia n-a durat decât vreo zece minute.
Tema: modul de folosire a actului de identitate.
Găbjiţi fără buletin – vreo cincisprezece indivizi de vârste şi sexe diferite.
Duşi în arestul Poliţiei.
Un mustăcios indignat – Da,ce, dom’le,îmi plimbam şi eu câinele ! .Pentru asta îmi trebuie buletinul ?
Un adolescent de vreo şaisprezece ani- Nu ştiam că la un meci de fotbal ad-hoc îţi trebuie actul de identitate !
Un oacheş cu părul vâlvoi- Şi mie ce-mi trebuie, dacă prospectez piaţa ?
O fătucă sexy cu nurii goi şi apetisanţi- Da eu ? Pentru că stau cu prietenul meu pe o bancă din parc, trebuie să mă legitimez ?
O gospodină cam trecută- Eu locuiesc chiar lângă piaţă. Pentru că iau nişte roşii, castraveţi şi mărar, e musai să am buletinul la mine ?
Şi-uite aşa se rânduiau la cuvânt toţi nemultumiţii, ofuscaţi că au fost reţinuţi.
Arestul,deşi destul de încăpător, după un timp, lipsit de aer, devine sufocant. Reţinuţii încep să se agite. Ba de una, ba de alta.
Nimeni nu vine să le dea explicaţii. Nu-şi imaginează că au fost închişi în arest anume pentru a reflecta asupra situaţiei. Totul li se pare o glumă de prost gust. Jafurile şi spargerile din cartier, făptaşii neprinşi, pagubele produse constituie probleme care mai puţin îi interesează.
Mustăciosul enervat îşi pierde cumpătul şi începe să bată cu pumnii în uşă şi să strige cât poate de tare
-Fac pe mine, băăă, deschideţi-mi uşa, ce dracu !
Adolescentul se asociază şi bate cu piciorul. Gospodina purie ţipă ca din gură de şarpe. Ceilalţi, inflamaţi, se agită şi murmură.
Nimeni nu se prezintă să dea explicaţii. Nici măcar caraliul de serviciu pe secţie.
Timpul trece greu . Totul devine din ce în ce tot mai greu de suportat.
Mustăciosul, enervat la culme, urlă cât poate.
-Deschideţi uşa, bă, că vă dau foc ! Ce-am făcut noi, de ne ţineţi aici ?
Nimeni nu aude.
Trece ziua, vine noaptea, reţinuţii se vaită, se ţin cu mâinile de burtă, nu mai ştiu ce sa facă. Fătuca sexy se scapă pe ea. Plânge de ruşine. Gospodina încearcă s-o liniştească. Un uşchit, ţinându-se cu mâinile de burtă, nu mai rezistă şi se uşurează într-un colţ al camerei. Atmosfera e tot mai apăsătoare. Damful urât mirositor cuprinde toată încăperea.
Ca ieşit din minţi, mustăciosul urlă şi bate în uşă.
- Deschideţi, bă, fire-aţi ai dracului, vreţi să murim aici ? Pentru ce ? Cu ce am greşit noi ?
Plânsete, văicăreli, gemete. Trece şi noaptea de groază
A doua zi de dimineaţă apare un caraliu la vizetă.
- Cu ce vă putem servi ?
Toti reţinuţii, suferinzi, însetaţi şi înfometaţi, strigă într-un cor să li se dea drumul.
Caraliul, batjocoritor, le răspunde :
- Nu avem în meniu acest produs !
Rumoarea şi vaierul nu se mai termină. Abia într-un târziu, apare un tânăr şi fercheş ofiţer cu nominalizările pentru nişte amenzi usturătoare şi deschide uşa, admonestându-i ritos;
-De data asta aţi scăpat ieftin ! Dar nici nu ştiţi ce vă aşteaptă, dacă se mai întâmplă aşa ceva !
