Roni CĂCIULARU
„ACESTA NU ESTE UN SIMŢĂMÂNT” – UN ROMAN DE SUCCES AL SCRIITORULUI NEWYORKEZ DAN JOSEFSON
Atunci când nişte ziare americane de prestigiu vorbesc despre scriitorul newyorkez Dan Josefson, el fiind şi unul dintre „ai noştri, ca brazii” (fiu al unui bine-cunoscut, altă dată, medic bucureştean) este firesc să ne apropiem de scrisul său cu atenţie şi, dacă este cazul, cu căldură... Doar un amănunt biografic: după terminarea Colegiului, Dan Josefson a deţinut un post de consilier-profesor la o şcoală specială pentru copii. Aici erau aduşi adolescenţi cu puternice probleme psihologice.
Au trecut de la acel moment 16 ani, iar acum, după multă şi subtilă muncă scriitoricească, desfăşurată cu reveniri, adausuri, epurări de text etc., etc. - iată, acest tânăr debutant apare puternic în ochii opiniei publice, cu un roman despre lumea unei astfel de şcoli. Se degajă din cartea sa semnificaţii şi sugestii de o valoare care îl situează, cu cinste, în atenţia cititorului de oriunde, câştigându-i adesea adeziunea, ba chiar şi aplauzele. Trebuie subliniat că sunt relevante nu numai chestiunile de conţinut ale romanului despre care vorbim, probleme profunde, răscolitoare, dramatice, ci şi felul în care este scrisă această carte.
„New York Times”, ca şi alte ziare şi reviste, îi acordă atenţie, aprecieri şi comentarii de substanţă, însoţindu-le şi cu fotografia primei coperţi a cărţii sale. Iar o serie de nume de prestigiu subliniază, separat şi de la început, valoarea scrierii lui Dan Josefson .
Romanul se numeşte „Acesta nu este un simţământ” ( „That’s not a feeling”). Acţiunea are drept cadru, cum spuneam, o şcoală specială particulară, amplasată undeva, în nordul Statului New York, departe de ochii lumii, într-un minunat peisaj natural. Paradoxal decor, în comparaţie cu ce se întâmplă în spaţiul închis şi „încuiat” al acestei şcoli ce se dovedeşte, de fapt, un fel de închisoare aparte, cu pretenţii corective, având însă o bază teoretică doar aparent reală şi viabilă. Vorbim despre o şcoală cu „specialişti”, care aplică – ce?! Nimeni nu înţelege fundamentul teoretic inventat de directorul Aubrey, un excentric autoritar, un manipulator absolut. De fapt, nimeni din membrii numerosului personal, nu-şi cunoaşte în esenţă menirea...
Benjamin, într-un fel erou al cărţii, dar şi narator al unor aspecte ale vieţii acestei lumi deosebite, este adus aici de către părinţii săi, după două încercări de sinucidere. Este adus, împotriva voinţei sale, spunându-i-se că este vorba doar despre o vizită... Dar aceşti părinţi dispar, fără rămas bun, fără nimic, pleacă pur şi simplu, lăsându-l pe Benjamin să se confrunte cu o lume străină, ciudată, rea, adesea contorsionată. Cititorul pătrunde, împreună cu acest adolescent, în absurdul vieţii ce i se deschide – nu fără dureri noi – înaintea sufletului său rănit... Dramele nenorociţilor de copii adolescenţi, tineri cam până pe la vârsta de 16 ani (e drept, cu lacune grave de ordin psihic) sunt teribile, iar autorul cărţii ştie să ni le prezinte în mod sugestiv.
La prima sa carte, Dan Josefeon se impune deja ca un nume demn de atenţie şi aprecieri. Se impune prin seriozitate şi inteligenţă literară. Prin puterea de a crea caractere, prin culoare stilistică proprie, prin arta de a pătrunde în vâltori psihologice, orientându-şi lectorul subtil şi eficient, spre înţelegerea şi aderarea la mesajul său ideatic. Numeroşi cititori şi-au exprimat deja, prin presa culturală americană, păreri cu aprecieri dintre cele mai bune.
Iată însă şi păreri ale unor lectori de prestigiu. Mai întâi, opinia unui cronicar de la LIBRARY JOURNAL, STARRED REVIEW: „Uneori amuzant, dar mai ales trist, cartea oglindeşte perfect sentimentul lui Benjamin (...) privind dezrădăcinarea şi nesiguranţa. Este aici o scrutare puternică, obsedantă, a unui univers alternativ despre o comunitate (...) absolut neobişnuită”. Să notăm şi ce gândeşte scriitorul TOM BISSEL, care afirmă că „Cititorii vor recunoaşte în cartea «ACESTA NU ESTE UN SIMŢĂMÂNT», a lui Dan Josefson, modul cum acesta atinge direct inima dorului şi disperării umane, adresându-se acelei părţi a sufletului nostru care este marcată de linişte. Asta înseamnă cinste. Asta înseamnă integritate. Dacă romanul acesta ar fi fost al cincilea roman al autorului, el ar fi fost considerat a fi un triumf. Cum însă este primul său roman, faptul este de-a dreptul uimitor. Dan Josefson navighează în această carte de-a lungul marginilor înfricoşătoare ale perfecţiunii. Şi o face cu stil, empatie, compasiune, umor şi înţelepciune»”. Dar iată şi opinia scriitorului Jim Shephard: „Îmi place cartea «Acesta nu este un simţământ”, ea este un portret extrem de mişcător şi deseori comic, al unei lumi complet bizare, luată în termenii ei proprii. Este o carte de o inteligenţă enormă şi cu încă şi mai mult suflet”...
Dan Josefson a creat în romanul său un microunivers condus de directorul Aubrey - acest specimen uman cu grave probleme psihice (şi el, în felul lui!) care se impune şi prin crearea de norme, reguli, legi ale scolii amintite , ca şi a unor denumiri bizare în această Instituţie particulară şi „specială”, de învăţământ şi reeducare, de corectare sau ameliorare a unor inabilităţi şi puternice fracturi sufleteşti. De fapt,responsabilii sunt şi ei anormali, alături de anormalii tinerii elevi de aici. Acest micro-univers teribil, este populat de numeroase personaje (profesori şi elevi), încorsetate de norme şi programe neconvergente, în paralel cu activităţi terapeutice neconvenţionale. Deşi valoros stilistic, romanul trăieşte, în primul rând, prin caracterele create. In acelaşi timp, descrierile sunt precise, detaliate, viabile. Josefson scrie însă, adesea, cu o anume detaşare ironică, poate cam rece, oferind cititorului său, şi astfel, o anumită perspectivă a lecturii şi înţelegerii mesajelor sale. Este aici, în această carte, de fapt, o dramă tragic-comică, cu elevi vicioşi, ce au defecte considerabile, precum, de pildă, prietena lui Benjamin, Tidbit (care ia tot felul de droguri şi, totodată, hotărâri periculoase), sau Laurel, o „elevă” cu alte teribile hibe de comportament (de exemplu, folosirea unei lame de bărbierit, furată, pentru a se tăia la mâini şi la picioare), ca şi atâţia alţii asemănători. Autorul ne ilustrează, de fapt, o întreagă diversitate comportamentală, simptomatologică, cu tot soiul de abateri de la normal. Drama cărţii este, totodată, subliniată şi împletită cu prezentarea unor metode de constrângere absurde, arbitrare şi, adesea, umilitoare ( un fapt care revine acum în memoria cititorului: o fată este izolată, închisă într-o cameră mică, fără vreo legătură cu vreo făptură umană, fiind condamnată a nu ieşi de acolo, decât dacă-şi aminteşte exact ce i-a spus directorul într-o discuţie anterioară !...).
Cum se descâlceşte viaţa interioară contorsionată, chinuită, a acestor tineri, ne apare doar ca o ipotetică axiomă, ce ar pluti prin aer, dar care, în realitate, nu există. Interesându-se de bazele teoretice ale terapiei acestor tineri, autorul crează, relevă şi însufleţeşte o întreagă lume. Aceea bazată pe ideologii greşite şi semnificaţii care reies din mecanismele facerii de rău, pentru a obţine un rezultat considerat bun. Meandrele existenţei umane, într-un spaţiu restrâns, în condiţii speciale, bizare dar relevante, permit a se înţelege nu numai ceea ce scriitorul arată direct. Există şi un subtext, care are şi el o însemnată valoare şi percutanţă. Există o conotaţie deductivă, privind întreaga societate umană – bolnavă azi, debusolată, diriguită incorect de falşi conducători, destructivi. Se poate vorbi, în esenţă, despre iraţionalitatea instituţionalizată, în cadrul căreia, adeseori, suntem nevoiţi să supravieţuim! Absurditatea „Şcolii-internat”, din admirabila carte a tânărului evreu român american Dan Josefson, este absurditatea vieţii. A lui, a noastre, a altora...
Scriitorul este „un brad” de-al nostru, dar unul aparte, care ne face cinste prin condeiul său. Cu siguranţă, vom mai auzi de el!
Roni CĂCIULARU
Petah Tikva, Israel
16 ianuarie 2013