VIS ŞI NOSTALGIE
Prea strâns legaţi de huma din care-am fost creaţi
Ne irosim talantul ades neinspiraţi
Şi nu vedem, ca orbii, aflaţi în plin asalt
Că sensul nostru este mai pur şi mai înalt
De câte ori materia ne-a preocupat
Primând, arareori am avut de câştigat
Căci, mult prea perisabilă, c-un caduc destin
Departe-i de-aspiraţii şi spiritul divin
Nu cad în vreo extremă când degajat cuvânt
Căci nu pentru himerele mâinii de pământ
Pledez, ci pentru forţa din visurile ei
Ce, pură, ne înalţă şi-apropie de zei
Scrutând umanitatea cu tot ce a creat
Mai valoros şi trainic, rămân un eleat
Îndrăgostit de sferele spiritului plin
De vraja şi-armoniile duhului divin
Aşa-mi găsesc eu rostul şi sensul pe pământ
Şi-l recomand statornic şi vouă când vă-(n)cânt
Căci, doar aşa, supunem materia cea grea
Transfigurând-o-n lumea de vis ce-o poţi vedea.
***
DESTIN
Singur fiind în lumea mea coruptă
Nici un emul nu mi-am găsit în luptă
Căci nu ştiam ce hram un altul poartă
Şi nu voiam s-ajung la Alba Poartă
Ca să recurg la un tertip prin care
Să o fentez, n-aveam asigurare
Dar mă bazam pe bravele-mi instincte
Şi reuşeam a merge înainte
Îmi amintesc precis că nu o dată
Am simulat o boală din armată
Ce m-ar fi scos, oricum, din rândul lumii,
S-arăt eu că de nimeni teamă nu mi-i
Astfel i-am tras în piept pe ticăloşii
Ce-mi impuneau să nu fac ouă roşii
Să nu merg la biserică, să nu pot
Nicicând, eu însumi, să ascult un clopot
Tâlharii comunişti voiau să facă
Din mine un cobai urmând o placă
Şi să mă rup de propria credinţă
Trăind o nesfârşită umilinţă
Dacă le făceam jocul ca o loază
Puteam ajunge politruc de vază
Turnându-mi fraţii, rudele, părinţii
Ţinându-mă cu ghearele şi dinţii.
Văzând cum, odioşi, doar mint şi fură
Nu m-am dedat la nicio sinecură
Şi-n lupta-mi surdă n-am căzut pe spate
Visând doar să triumf în libertate
…Acum, când lumea-i liberă şi ştie
Ce-a însemnat fantastica urgie,
Mă lupt ca universul din cuvinte
Să freamăte şi să v-aduc aminte.
***
AER, APĂ,FOC,PĂMÂNT
În aer e un vaier de tăceri
Venit de peste tot şi nicăieri
O larmă stinsă veşnic ondulând
Ca liniştea din fiecare gând
În apă fenomenele roiesc
Proliferând în ritm funambulesc
Fără ca nimeni să le dea de cap
Oricât s-ar depăşi vreun handicap
În foc atâtea drame c-un profund
Dezinteres, se nasc, se-ntrepătrund
Tot ce rămâne, dac-ar fi acum,
Fiind cenuşă pulbere şi scrum
Doar pe pământ convieţuiesc în van
Minunile şi spiritul uman
Iar ce vedem şi bănuim că ştim
E un spectacol tragic şi sublim.
***
ELEGIACĂ
În Agora nicicum nu ducem lipsă
De-o sumă de dezbateri, una şi-una,
Dar, din păcate, ca întotdeauna,
Şi chiar frecvent descoperi o eclipsă
Fascism sau comunism, pe orice pistă
Am alerga, la un liman s-ajungem
Sau prin democraţie, tot ne ungem
Şi-i cert că Turnul Babel chiar există
Din confruntarea veşnică, beteagă
Cu-atât sobor de limbi la-naintare
Ce luptă pentru sine fiecare
Doar Cel de Sus mai poate să-nţeleagă
***
FOC, SÂNGE, ŞANSĂ ŞI AMOR
Vai, ce de sânge curge pe planetă
Şi focul cum mai mistuie, sălbatic
În timp ce ipochimenul tomnatic
Miliardar şi-o trage cu-o mazetă
Dezastrele n-au cum să-l afecteze
Şi tipul tot mai visător devine
Cât băncile, cu conturile pline,
Îl apără de orice ipoteze ( pe-nalte metereze)
Să piară lumea, lui să-i fie bine !
Oricând e gata şi se precipită
Să-şi caute o tainică orbită
În largurile ordinii divine
Dar, până una-alta, cât mai ţine
Şi clipa e atât de-mbelşugată
N-ar fi păcat din ritmul lui să-l scoată
Compasiunea pentru fitecine ?