Quantcast
Channel: Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Viewing all articles
Browse latest Browse all 9045

Dominic Diamant: Poeme

$
0
0

 

                                      VIS ŞI NOSTALGIE

 

                                    Prea strâns legaţi de huma din care-am fost creaţi

                        Ne irosim talantul ades neinspiraţi

                        Şi nu vedem, ca orbii, aflaţi în plin asalt

                        Că sensul nostru este mai pur şi mai înalt

                                    De câte ori materia ne-a preocupat

                        Primând, arareori  am  avut de câştigat

                        Căci, mult prea perisabilă, c-un caduc destin

                        Departe-i de-aspiraţii şi spiritul divin

                                    Nu cad în vreo extremă când degajat cuvânt

                        Căci nu pentru himerele mâinii de pământ

                        Pledez, ci pentru forţa din visurile ei

                        Ce, pură, ne înalţă şi-apropie de zei

                                    Scrutând umanitatea cu tot ce a creat

                        Mai valoros şi trainic, rămân un eleat

                        Îndrăgostit de sferele spiritului plin

                        De vraja şi-armoniile duhului divin

                                    Aşa-mi găsesc eu rostul şi sensul pe pământ

                        Şi-l recomand statornic şi vouă când vă-(n)cânt

                        Căci, doar aşa, supunem materia cea grea

                        Transfigurând-o-n lumea de vis ce-o poţi vedea.

                                                            *** 

                                        DESTIN

 

                                    Singur fiind în lumea mea coruptă

                        Nici un emul nu mi-am găsit în luptă

                        Căci nu ştiam ce hram un altul poartă

                        Şi nu voiam s-ajung la Alba Poartă

                                    Ca să recurg la un tertip prin care

                        Să o fentez, n-aveam asigurare

                        Dar mă bazam pe bravele-mi instincte

                        Şi reuşeam a merge înainte

                                    Îmi amintesc precis că nu o dată

                        Am simulat o boală din armată

                        Ce m-ar fi scos, oricum, din rândul lumii,

                        S-arăt eu că de nimeni teamă nu mi-i

                                    Astfel i-am tras în piept pe ticăloşii

                        Ce-mi impuneau să nu fac ouă roşii

                        Să nu merg la biserică, să nu pot

                        Nicicând, eu însumi, să ascult un clopot

                                    Tâlharii comunişti voiau să facă

                        Din mine un cobai urmând o placă

                        Şi să mă rup de propria credinţă

                        Trăind o nesfârşită umilinţă

                                    Dacă le făceam jocul ca o loază

                        Puteam ajunge politruc de vază

                        Turnându-mi fraţii, rudele, părinţii

                        Ţinându-mă cu ghearele şi dinţii.

                                    Văzând cum, odioşi, doar mint şi fură

                        Nu m-am dedat la nicio sinecură

                        Şi-n lupta-mi surdă n-am căzut pe spate

                        Visând doar să triumf în libertate

                                    …Acum, când lumea-i liberă şi ştie

                        Ce-a însemnat fantastica urgie,

                        Mă lupt ca universul din cuvinte

                        Să freamăte şi să v-aduc aminte.

                                                ***

                             AER, APĂ,FOC,PĂMÂNT

                                    În aer e un vaier de tăceri

                        Venit de peste tot şi nicăieri

                        O larmă stinsă veşnic ondulând

                        Ca liniştea din fiecare gând

                                    În apă fenomenele roiesc

                        Proliferând în ritm funambulesc

                        Fără ca nimeni să le dea de cap

                        Oricât s-ar depăşi vreun handicap

                                    În foc atâtea drame c-un profund

                        Dezinteres, se nasc, se-ntrepătrund

                        Tot ce rămâne, dac-ar fi acum,

                        Fiind cenuşă pulbere şi scrum

                                    Doar pe pământ convieţuiesc în van

                        Minunile şi spiritul uman

                        Iar ce vedem şi bănuim că ştim

                        E un spectacol tragic şi sublim.

                                                ***

                                      ELEGIACĂ

                                    În Agora nicicum nu ducem lipsă

                        De-o sumă de dezbateri, una şi-una,

                        Dar, din păcate, ca întotdeauna,

                        Şi chiar frecvent descoperi o eclipsă

                                    Fascism sau comunism, pe orice pistă

                        Am alerga, la un liman s-ajungem

                        Sau prin democraţie, tot ne ungem

                        Şi-i cert că Turnul Babel chiar există

                                    Din confruntarea veşnică, beteagă

                        Cu-atât sobor de limbi la-naintare

                        Ce luptă pentru sine fiecare

                        Doar Cel de Sus mai poate să-nţeleagă

                                                            ***

                                      FOC, SÂNGE, ŞANSĂ ŞI AMOR

                                    Vai, ce de sânge curge pe planetă

                        Şi focul cum mai mistuie, sălbatic

                        În timp ce ipochimenul tomnatic

                        Miliardar şi-o trage cu-o mazetă

                                    Dezastrele n-au cum să-l afecteze

                        Şi tipul tot mai visător devine

                        Cât băncile, cu conturile pline,

                        Îl apără de orice ipoteze ( pe-nalte metereze)

                                    Să piară lumea, lui să-i fie bine !

                        Oricând e gata şi se precipită

                        Să-şi caute o tainică orbită

                        În largurile ordinii divine

                                    Dar, până una-alta, cât mai ţine

                        Şi clipa e atât de-mbelşugată

                        N-ar fi păcat din ritmul lui să-l scoată

                        Compasiunea pentru fitecine ?


Viewing all articles
Browse latest Browse all 9045


<script src="https://jsc.adskeeper.com/r/s/rssing.com.1596347.js" async> </script>