TREZIŢI-VĂ, PIETRE!
Treziţi-vă, zei,
Şi frumoase femei,
Şi bărbaţi plini de griji,
Şi voi, pietre,
Şi întrebaţi-mă
Despre Câmpia Mierlei
Şi despre munţii
Care vor muri
Cu copii noştri în braţe!
PERLA POETULUI
Eşti ca boara cea uşoară
Ca o poftă legănată
La un piept de dumnişoară.
Eşti, oricând, ca niciodată.
Niciodată nu ştii când
Eşti ca pasărea furată
De văzduhuri pe pâmânt.
Eşti aripa care-n ceruri
Lasă-n urma ei un rand
Din poemul care zboară.
EROTICĂ
Cum să te laud, Femeie
Când te alinţi pe divan
Te răsuceşti ca o cheie
Şi te-apleci ca un lan
Şi te-arunci în oglindă
Şi te-neci tot mai goală
Şi nu-i nimeni să-ţi prindă
În agrafa din poală
Părul tău greu ca o beznă
Tremurând lăngă gleznă.
SĂRUTUL
Spune-mi, armâno,
Maică-ta cu ce te-a alăptat,
În ce odai te-a încuiat
De miroşi atât de frumos
A trup legănat
Şi a pustii mângâieri?
De unde furi oare pofta
Pe care ţi-o simt
Pe sânul amar sărutat
De norul descopciat
La cămaşa lui de bumbac?
Buzele tale sunt fragi?
Vai, armâno,
La amiază când a fulgerat,
De la fulger s-au înmiresmat.
SUFLETUL VERII
Hai să privim în amurg
Disperarea
Şi marea-n ruină,
Pădurea care şi-a apus
Cununea de crengi.
De câte ori ne-npăcăm,
Suntem mai aproape de Dumnezeu.
Hai, vino în sufletul verii –
Vom fi
Precum doi inşi
Aplecaţi tare departe
Şi adormiţi...
DARURI
Dumnezeu îi dăruieşte femeii
Ceva sfânt
Care să-i aducă belşug.
Diavolul uneori trage foloase:
Strâmbă raza
Care-i luminează
Oglinda.
LA CAPĂTUL LUMII
O comoară se-ascunde
La capătul lumii.
De mii de ani
Stă acolo şi-aşteaptă
S-o lovească
Un fulger
Nemuritor.
DIALOG NAIV
Câţi ani ai porumbiţo?
Un stol, un stol, un stol!
Mi-e frică să-ţi spun!
De când gângureşti porumbiţo?
De când îngerul a ţipat ruşinat!
ATÂT DE DULCE
Atât de dulce
Încât
Buzele tale
Pun două amprente
Cu zmeuri de miere
Pe buzele mele.
MURMUR
Cu sufletul pe buze
Trebuie să fie fiinţa
Sau buzele să caute
Sufletu-acela
Care fuge de ele
Ori sufletul să afle
Buzele-acelea
Care să spună :
Stai liniştit,
Noi murmurăm pentru tine !
BUZE ÎNFLORITE
Floare tăcută erai -
Florile mor dacă tac!
Lujerul tău de multă vreme ştia
Cum buzele mele repetau sărutările:
Până şi ele ameţeau
Când înfloreai.
Floare tăcuta erai -
Simţeam lipsa ta
Chiar şi atunci când dragostea ta
Din nou se-închidea în boboc
Şi venea clipa aceea
De care ne temeam amândoi.
FRICĂ
La cincisprezece ani
Furi primele mere -
În sâni le ascunzi.
Bagă vecinii de seamă.
La şaptesprezece ani
Văd şi eu
Că ţii ascunsă în sân
Privirea vecinilor.
La optesprezece ani
Mergi la piaţă :
Nu vinzi acolo nimic,
Dar te întorci bogată acasă.
Bogăţia ta aspră
Ne umple de frică.
CÂNTEC NAIV
Când pe trupu-ţi
Setos ca o plajă
Arsă de secetă
Se pune miza cea mare
Anii, casa şi averile toate
Cum să mai pot ajunge la tine
Gingăşie care în sânu-ţi ascunzi
Fructe divine
AŞTERNUT PURPURIU
Ieri ai fost ca mierea de dulce,
Şi azi-noapte – îmi şopteai
Dintr-o dorinţă de fericire în doi
Să dăm trecutului foc.
Îmi şopteai
Câte-n lună şi-n stele
Neştiuţi că
Orbiţi de iubire
Murmurându-ne
Sufletul ni se poate umbri.
De ieri
Trei mii de ani au trecut.
Când ne vom trezi, cine ştie
Dacă vom mai putea să ne-ntoarcem
În acel aşternut purpuriu.
SECUNDĂ
Trupul tău
Miroase a crâng de salcâmi
Brusc înflorit.
Pe buzele tale
Domnul pune,
La fiece adiere
Fragi de munte.
Tu treci şi eu simt
Cum cerul se prăbuşeşte
Peste-amândoi.
IZVORUL TĂMÂDUIRII
Ascunde-mă de timp
La sânul tău.
Păstrează-mă
Sub pleoapa
Dorinţelor tale.
Deschide-ţi irisul,
Strigă-mă-n şoaptă:
Vino să mă lecuieşti,
Dezbracă-te în ape curgătoare
Şi rămâi, frumuseţe!
FLOAREA RUŞINII
De la mine la tine,
Sunt doi paşi de ruşine.
De la tine la mine
Nu mai e nici ruşine,
Nu mai e nici cărare,
Nu mai este nici vale,
Nici deal,
Doar aşternut ireal.
ÎNGER
Cu tine pot să zbor
Şi să cobor
Prefacând Pământul
Într-un rug al iubirii.
Nimic nu respiră
Fără buzele tale.
Sufletul tău de copil
Îmblânzeşte vicleniile
Celor mulţi.
DIALOG ÎMPRUMUTAT
Duc o viaţă luminată de amante
Când umbra intră în groata de diamante
Cum trebuie să fie o femeie serioasă
Mă-ntreabă o muză curioasă
Femeia serioasă trebuie să aibă soţ şi amant
Credeam că aceea e o femeie adulteră
Femeia adulteră are soţ şi mai mulţi amanţi
Credeam că aceea e o femeie uşoară
Femeia uşoară are doar amanţi
Credeam că aceea e o femeie pierdută
Femeia pierdută n-are nici soţ, nici amant
Credeam că aceea e o femeie singură
Femeia singură e aceea care are doar soţ
IDEI NECOAPTE
Dispare fericirea absolută
Şi fericirea simplă dispare
Când eros falsifică sentimentele.
Dacă lipseşte vârtejul pasiunii
Înflăcărarea inspiraţiei dispare
Precum gunoaiele pământului
Pe zăpada marginilor de şanţ.
LA DOLCE VITA
Locuiesc într-o ţară unde într-o zi
Îmbătrâneşti cât într-o mie de ani.
Locuiesc într-un oraş
Unde un om îmi spune senin
Tu te culci şi te scoli
Cu femeia mea în gând,
Adăugând:
Vorbeşte cu olteanca ta!
Locuiesc într-o casă
Care se-nvârteşte în jurul soarelui
Unde cuvintele sunt fete intacte şi fragede
Care explodează în inima Raiului.
MOTTO
Ce forma au dorinţele tale
Ce aprind focul sentimentelor
În lumea nebuniei?
Cine ne poate scoate din criza
Dorinţelor nebune
Care te aruncă
În cel de al nouălea cer?
CONTRAST
Tu nu ştii
Să fii recunoscătaoare!
Oricât ţi-aş da
Nu capăt nimic altceva
Decât nectarul buzelor tale
Care mă-nfloresc.
Ce vrei de la mine,
De ce nu ştii cerşi,
Te-ntreb când nu ceri.
DORINŢA
De ce mă vrei, te-ntreb.
Te vreau pentru un lucru
Fiindcă eşti Poet
Iar eu sunt Muza ta
Care arde mocnit ca focul,
Ca o comoară sfântă
Compusă din buze
Lumea ia formă de buze
Buzele mele cerşesc
Cerul iubirii infinite.
SĂRUT
Prima oară, prima oară
Erai pui de caprioară
Miroseai a domnişoară
Mai încolo, către seară
Erai zână
Când la margine de lună
Un cercel se furişa
Cu un zâmbet în fântână.
CIREŞE DE MAI
Tu eşti ceaţa care mângâie
Ca o pisică
Trupul unui cireş înflorit.
Lumina ta într-o zi
Îşi înceteşte puterile
Şi-n pom,
Într-o noapte,
Se aprind mici boabe de foc
Ţinute de îngeri la sân.
VECHI CÂNTEC DE DRAGOSTE
Dunărea e foarte tulbure şi rece,
Tu eşti foarte frumoasă şi caldă.
Dacă printre mâinile mele ai trece,
Cămaşa mi-ar prinde să ardă.
Dunărea bice de gheaţă îndură.
Tu eşti arşiţa în floare -
Doar ochiul meu e măsură
Bobocului coapselor tale.
Dunărea tot vine şi trece.
Ca smirna tu arzi cu miresme -
Cămaşa mea rămâne mai rece;
O piatră m-aţine de glezne.
CÂNTEC UITAT
Dacă femeia nu-e frumoasă,
Ea mai că vrea
Şi mai că îi pasă
Să fie un pic mai frumoasă.
Dacă femeia este frumoasă,
Ea mai nu vrea
Şi mai se lasă
Să fie şi mai frumoasă.
CÂNTEC DE DRAGOSTE
Zilnic mă uit cum mă uiţi.
Zilnic te caut ca să mă cauţi.
Uneori înţeleg:
Tăcerea tace.
Vino mâine spre seară,
Te aştept de cu zori!
DIALOG
El:
Ce ai vrea mai întăi
Să mâncăm
Sau să ne iubim?
Ea:
Cum vrei tu
Iar apoi vom mânca!
PREGĂTIRI PENTRU UN DISCURS
Ce vrei să fac mai întâi?
Să scriu despre tine
Sau să-mi pregătesc
Cu vinovăţie discursul
Despre importanţa
Aşternutului meu
Prin care
Mi-am îmbogăţit
Tezaurul limbii?
MINCIUNI DE DRAGOSTE
Mai ţii minte când ne-am întălnit?
- Da!
Mai ţii minte cum ne-am iubit?
- Da!
Mai ţii minte când te-am întrebat
De ce eşti atât de fierbinte?
- Da!
Mai ţii minte
Dacă ai fost vreodată cu minte?
- Da: pe când nu mă născusem
Şi chiar mai înainte!
PSIHI MU
Doamne,
Ce bărbaţi sunt aceia
Care găsesc mângâiere mai sfântă
În vâltoarea paharului
Decât între buzele unei femei?
O, psihi mu!
Sufleţelul meu!,
Inimioară,
Îngeraşule,
Viaţa devine o gară
În care Venus din Milo
(Cea fără braţe!)
Nu poate să-ţi care
Bagajele.
O, Doamne!
Ce bărbaţi sunt aceia
Care nu dau
O mâna de ajutor?
STARE DE TAINĂ
Când şi când mama, oftând,
Rostea în limba română un dor
Arnăutul de tata îi răspundea
Auzi
Te iubesc în limba română!
Tata, din vreme în vreme,
Certându-se cu toate necazurile
Istoriei şi ale durerii,
Îi dăruia mamei mele o lacrimă.
Astfel, din iubire şi lacrimă
Părinţii m-au zămislit
În această uimire
Din care şi eu gust
Toata iubirea
Acestor cuvinte
Crâncene de dulci
Ale limbii române.
MEDITAŢIE
Cine oare a zis
Că rugăciunea nu-i
Sfântă cântare a Logosului,
Linişte a amurgului
Şi a clarităţii mentale?
Cine oare a zis
Că trecutul este un cadavru,
Prezentul o mare minciună
Iar viitorul o-nchipuire?
Cine oare a zis
Că timpul nu există
Şi că el totuşi
Ne va înghiţi?
Cine oare a zis
Că forma e goală
Şi golul e forma
Iar cel mai bun viitor
E prezentul?
Alături de Floarea însângerată
Eu cresc arzând.
GÂNDURI
Vrăjit pare totul
În turnul acesta:
Odăi fermecate,
Cuvinte fermecate,
Fermecătoare fete
Pe care încă nu
Le cunosc.
Cred că ele sunt
Ca şi florile vrăjite,
Muşcate de iubire
Şi gustul nerăbdării
De a se alinta.
Totul pare vrăjit
În turnul acesta:
Până şi havuzul din curte
Şuşoteşte
În versuri de dragoste.
Vrăjit pare totul
În turnul acesta:
Până, şi eu, care
Nu ştiam prea bine
De unde
Poate să-nceapă dezastrul,
Mă lăcomesc să rămân.
PARADIS
Din bogăţiile de odinioară,
După trei mii de ani
Ţi-au rămas
Numai arta iubirii,
Poetica sufletului.
Din manufacturile zilelor
Acum şi ochiul şi gura
Ţi-s doar un fragment
Rătăcit
Într-un colţ de muzeu -
Epitaf împietrit.
DESPRE ÎNGER
De unde vine acest înger
Care îmi bate la poartă?
Două mari aripi
Duce în spate
Şi mă-ntreabă
Dacă nu-s şi eu înger!
Îi arăt, disperat,
Că eu nu am aripi
Iar el, parcă atât aşteăta:
Nu-ţi fie teamă, îmi spune
Aşezându-mi pe umeri
Cele două aripi
Şi îndemnându-mă
Să mergem împreunmă
Lumină din lumină.
RĂMAS BUN, LENEŞ TIMP !
Cât oare voi mai alerga
După frumuseţea aceasta
De cireaşă amară
Ce tace m-biindu-te
Si apoi
Pe sine se părăseşte?!
ÎN SFERA UMBRELOR LUMINOASE
A ruginit şi frunza respiraţiei
Şi sfera umbrelor luminoase
Uite cum se clatină stelele
În pomul celest
Buzele mele pe sânii tăi
Pun peceţi
Ei au gustul de strugure copt
Pe o colină dumnezeiască
Un foşnet de frunze
Alunecă împreună cu noi
În uriaşul extaz
Al planetei
Ce priveşte spre cer
FLOARE
Din cap şi până-n picioare
Ea este o floare
Care ca focu-nfloreşte.
Buzele ei rumenite de vânt
Sădesc în aer miresme,
Care stârneşte furtuna în soare,
Ea mă învaţă cum se greşeşte
Trăind zi de zi pe pământ.
NEMURIRE
Aşi vrea să ştiu c-ai să taci
Şi n-ai să dezvălui cum te prefaci
Într-o ciută prin crâng de cuvinte
Lunecând printre poftele sfinte.
Du-mă, de poţi, prin livezi
Pe care în ochii mei tu le vezi
Şi-acolo pe-o pală de fân
Eu voi fi un tânăr bătrân.
TERŢINE DE DRAGOSTE
Cununi de săruturi
Azi noapte ne-am pus.
Greul lor aur ne-a îmbătat.
Aşternutul dorinţei
A-nflorit în extaz.
În alba lui iasomie-am plutit.
Fragi daţi în pârgă,
Ca-n miezul de vară
De pe buzele tale am cules.
Sânii tăi
Mi-au rotunjit palmele
Aidoma gutuilor, toamna.
Gura ta
Strivea o mireasmă
De busuioc infocat.
Dragostea ta
Mă făcuse să uit
Cât de fidelă e moartea.
MIERE
De ce mă vrei?
M-ai întrebat.
Pe buzele tale
Erau polen şi nectar.
Nevăzute albine
Îţi desenau pe buze o inimă.
De ce mă vrei?
M-ai întrebat.
Nevăzute albine
Se trudeau să poarte prin aer
Tremurul inimii tale.