Un român a părăsit Terra,
Visând mereu la România Mare,
Poetul n-a agreat atmosfera,
Țara să-ntregească la fiecare.
Înălțat cu Sfânta Cruce la ceruri,
Vadim s-a dus „la o cafea cu moartea”
În viață, pamfletul i-a adus onoruri,
Cum a cerut simțindu-și soarta.
Poetul s-a petrecut în veșnicie,
Tomuri de poezie rămase în sertare,
Un bun român plecat la datorie,
Uitând că la partid a fost trădare.
Înălțarea Sfintei Cruci l-a adormit,
Moarte nedreaptă la cei cu daruri,
Îngerul său păzitor l-a păcălit,
Viața scurtează celor cu haruri.
Doliu în suflete la Țebea noastră,
Iancu Avram- întors să vorbească,
Craiul munților aprins-a o stea,
Un patriot s-a stins în Țara românească.
Pamflete cine-o să mai scrie acum,
Hoinari se bucură și armăsarii nărăvași,
Prieteni îl însoțesc pe ultim drum,
În țară plâng samsarii și cei nevoiași.
La sărbătoare ne-a părăsit un român,
Visul cel mare n-a apucat să-l vadă,
România Mare a rămas fără stăpân,
Vadim, Vieru, Păunescu-pe-aceiași stradă.