Schimbarea a venit încet
ca un moft melancolic.
Mai întâi s-a simțit adierea vântului din partea de nord a planetei
şi atunci s-a ivit urma primului pas .
Rafalele lui îţi dezechilibraseră orientarea
și te indemnau să mergi în sensul opus.
Levănţica ce stătuse verde atâţea ani la ferestră
Brusc s-a uscat .
Insistentele lacrimi ce îşi imaginau că îi hrănesc rădăcinile
picurau in zadar
Era primul semn ce întrevedea schimbarea anotimpurilor
şi îndemnul spre a anticipa întrepătrunderea lor
într-atat de adanc
încât nu vom mai şti cât de curând
să prezicem cursul vremurilor înfloritoare.
Soarele ieşea totuşi timid pe la colţurile universului nostru
disipând norii aduşi de vremea întrebărilor
ce ni le tot puneam stând pe o bancă ruptă
într-un parc industrial.
Când a început ploaia uitasem de umbrelele ce nu le aveam
şi am lăsat-o să ne bată la cap cu picăturile ei uniforme
până ne-am hotărât să plecăm.
Tu ai mers contrasens şi eu te-am urmat
fără a conștientiza o clipită
că nu vom mai ajunge amândoi în locul din care am plecat împreună cândva
după ce am pupat o icoană întinsă înspre noi de un preot bătrân .
Mama Nașă plecase și ea spre alte confesiuni religioase
și nu mai avea cine lumânarea să ne-o țină aprinsă.
De câte ori încercam să ti prind pasul măsurii
ajungeam la o ușă pe care scria :
„ trebuie să vină întreţinerea şi nu este indicat să fim 3,,
Am plecat iar în parc.
Banca nu mai era.
Cineva o luase spre a-i înlocui stinghiile rupte
de statul insistent la intâlniri terminate cu iubiri pătimașe.
Cred că e vremea să facem şi noi un control
mă gandeam.
Cine ştie poate mai găsim ceva din ce am avut iniţial
sau ….din ce a mai rămas din tot ce ne-am promis că o să fie.
Dar medicul_?
Unde este medicul care îţi poate spune précis de ce s-a uscat levanţica?
Erau lacrimile cu care o udam prea amare?
sau a stat prea mult cu frunzele în geam aşteptand primăvara ? Întrepătrunderea anotimpurilor însă i-a prelugit prea mult aşteptarea
iar ciclul ei vegetal nu a mai știut când ar fi bine să înflorească
Mai bine nu am pune atâtea întrebări
şi am încerca să sădim altă floare
sau chiar să căutăm altă bancă
spunea cineva.
Parcul are întotdeauna mai multe bănci
chiar dacă vremea nu s-a hotărât în ce anotimp să se încadreze. Vântul bătea însă aşa de tare
şi harpele lui încurcau notele parcă voit
nimeni să nu mai priceapă în ce direcţie mergea fiecare .
Şi ploaia ce a urmat tot fără umbrele ne-a prins
şi atât ne-a picurat împiedicându-ne să sădim altă floare
să ne aşezăm pe altă bancă
în alt parc
obligându-ne iar să plecăm
fiecare înţelegând în felul lui întrepătrunderea anotimpurilor.
Eşti ca un produs ecologic
Eşti ca un produs ecologic
i-a zis.
Ca o vulpe a deşrtului abisinian.
Sabinele au fost răpite nu doar pentru frumusetea lor ademenitoar
ci mai ales pentru că emanau o senzualitate
ce putea asigura
un timp
stabilitatea specie umane
o voluptate din care s-au adăpat romanii secole în şir.
Nu mult după ce au reuşit să le descopere frăgezimea patimilor
le-au preschimbat în statui.
Şi apoi
ce este cu zâmbetul acela atât de decent camuflat în privire?
Ai calculat vreodată rata de schimb a impulsurilor
la care sunt supusi cei ce pot să privescă un nud
fără a avea voie să îl atingă?
Ai grija ce spui şi ce scrii.
Cineva îţi următeşte cuvintele nerostite
şi te poate prinde în capcana suspiciunilor
fără a fi neapărat vinovat de dorinţa iubirii.
Ai voie să mă priveşti un minut
atât.
Fără închipuiri voalate
dezmierdări sau atingeri nevinovate.
Doar aşa îmi poţi sculpta nudul fecund.
Nu mă atingi
nu mă dezmierzi
înfăurşurându-mă in miresme lingvistice, clar?
Mă poţi doar pătrunde cu ochii
explorându-mi adiacent intuiţia formelor.
Am să îndur,Dumnezeu ştie cum.
Mă poţi întoarce cu faţa în sus cu faţa în jos
supusă te voi lăsa să admiri bucuriile ce au dus la naşterea lumii.
Nu-mi cere însă să te iubesc.
Nu am cum nu că n-aş vrea .
Anotimpul tău déjà a apus, vine iarna,
nu simţi cum bate vântul din partea de nord a planetei?
Cui îi mai arde acum de iubit?
Copacii s-au desvelit şi o să le crape scoarţa în bătaia gerului
ce îi aşteaptă ascuns după un noiembrie zgribulit.
Băncile rupte le-au luat reparatorii
lăsând tot parcul fără un loc unde te poți aşeza .
Cât de curând poate să înceapă a ninge ,
aşa că, vezi-ţi de drum
şi-ai să –mi mulţumeşti, cândva, că nu te-am iubit.
Dar bate o inimă, undeva, nu auzi?
Nu mai simți ? Întrebam ocolit…
Sunt doar adieri ce nu vor mai putea întoarce pala
spre a revitaliza energiile eoliene
venea un răspuns dintr-un ecou prelungit.
Nu vezi că totul se rezumă la ieri?
Poate ce a mai fost, să mai fie vreodată la fel cu ce va mai fi ?
Vezi-ți de drum
vin ierni târzii și îți vor bate în geam
fii pregătit să întâmpini colindătorii.
Doar ei mai poartă obiceiurile ce întrepătrund anotimpurile.
Ce a mai rămas sunt doar reanticipații ale vechilor trăiri .