Filozofia, în general, este depăşită. Deşi în perioada clasică a permis apariţia structurii şi era mai apropiată de ştiintele practice, de la Kant începe o detaşare din ce în ce mai pregnantă faţă de real.
La baza filozofiei stă înţelegerea naturii, dar azi nu sunt multi filozofi care să stăpânească principiile de bază ale fizicii sau ale ştiintelor naturale. Teoriile filozofilor moderni se apropie de o zicere seacă, golită de esenţă şi spirit practic. Tinde să devină sentenţioasă şi se apropie adeseori mai mult de religie decât de ştiinţă.
Mă uitam la [articolul despre] realism pe wikipedia, printre care realismul depresiv (https://en.wikipedia.org/wiki/Depressive_realism) şi realismul ştiinţific (https://en.wikipedia.org/wiki/Scientific_realism). Ce-i fute pe ei grija [în aceste articole / curente filozofice] e cum se explică succesul ştiinţific, nu de ce au dat ei kix. O abordare tipică a neo-decadentismului demnă de un reality show, ca-n robotzi (https://www.youtube.com/watch?v=2iCLCJifhfQ&t=78).
Şi, în culmea succesului lor, surfând pe valul neo-raţionalismului, flirtând cu probabilităţi, aranjamente şi combinari, ating paroxismul cu degetul şi declamă: ştiinţa nu contează, ce e important e să facem să pară ştiintific orice am face!
Experti de-o zi, contorsionişti în ale exprimării, sub-docţi cu suflet putred, necrofagi care otrăvesc atmosfera din jur cu duhoarea propriilor existenţe. Sare pe rană şi sodă caustică, câte-o arsură - din când în când - ne ţine mintea trează şi ne păzeşte de pericolele focului. Personaje de genul mi se par potrivite pentru a testa un motor cu explozie internă dar organic, o abordare care pune la baza celor care se exprimă tocmai rezultanta exprimării lor, constrângându-i astfel a gusta propriile sucuri acide care le devarsă în jur. Nu capitalism ci liberalism, dinamism vs cetate şi trai vs stagnare.
Sunt câteva "curente filozofice" de-a dreptul scandaloase şi cred, la fel ca-n arte, că ăsta este adevăratul lor scop şi nu pot fi interpretate altfel. M-am lăsat puţin purtat de val deoarece căutam să citesc despre realism si am dat peste neo-realism, care au în comun doar cuvântul "realism" fără însă a purta şi sensul, în cazul celui de-al doilea. E ca şi cum aş zice "măr"însă cu gândul la cu totul altceva, nu mărul în sine, fructul, ci la ceva care nici măcar n-ai cum să-l intuiesti cumva, deoarece am zis doar măr şi nu l-am folosit într-o sintagmă pentru a-ţi da vre-un indiciu şi vei fi obligat deci, dacă vrei să şti despre ce vorbesc, să citeşti întreaga dejectie, până la capăt, pentru a afla. Însă dacă stăpânesc scrisul, chiar voi fi capabil de a face în aşa fel încât să citeşti până la capăt iar, poate, scopul meu a fost doar acela de a te face să-ţi pierzi timpul; motivul meu fiind irelevant.