Oi fi eu Donchi, un biet muritor,
Specie fragila si efemera,
Dar gandul vesnic iscoditor
Ma poarta instantaneu
Prin profuzia siderala
Ca pe un mic dumnezeu
Nicio explozie cosmica
Nicio gaura neagra
Nu ma retin
S-o caut pe Dulcineea
Cu chipu-I divin
Uneori, coplesit de uimire,
Ma amagesc c-am gasit-o
Alteori, susceptibil din fire,
Chiar de-ai fi, Afrodito,
Pe aceeasi frecventa cu mine
Nu ma mai ispitesti
Doar chipul fapturii divine
Si dumnezeiesti
Ma face sa zbor mai departe
Prin neguri si spatii desarte
Fericit ca am existat
Am iubit si am cautat.