Poezie umoristică. Sadi Rudeanu (Ozias Rubin) a fost un umorist roman emigrat in Israel. S-a nascut la Focsani in 1924, a emigrat in 1973 si a decedat in 1993.
Sărmanul Brejnev e pe moarte.
La căpătâiul său, la pat
Din lume cei mai mari profesori
Spre a-l salva, s-au adunat
E fără nici o îndoială...
Ei au făcut tot ce-au putut,
Dar diagnosticul e sigur:
Bolnavul clar, este pierdut.
Deci marii medici ies afară
Şi cheamă-ndată la spital
Pe cei opt-nouă şefi de vază
Din Comitetul lor Central
Soseşte printre ei şi-acela
Care va fi urmaşul său
Şi care-ntr-una îşi exprimă
Teribile păreri de rău...
Deci intră ei la bietul Brejnev
Şi mai pe urmă, lăcrimând
Vin toţi către bolnavu-n comă
Şi îl sărută cald, pe rând.
Apoi şopteşte-ncet urmaşul-
Cel ce va fi şef în partid,
Privind duios la cel ce moare:
-Ah, prea iubite Leonid.
Sunt ultimile tale clipe...
Desigur, vei pleca în rai.
Dar vreau să ştiu, poate-mi vei spune
Ce ultime dorinţe ai ?
Oftează Leonid, sărmanul
Deschide ochii şi clipeşte.
A înţeles ce i se cere
Şi iată în sfârşit, şopteşte:
-Doresc întâi, dacă se poate
Şi vreau să ştiţi, la asta ţin:
Să mi se pună o statuie
În holul mare, în Kremlin.
Toţi cei prezenţi discută-n şoaptă
Strânşi într-un colţ, analizează,
Dacă dorinţa exprimată
E justă şi nu deranjează.
În fine, toţi şi-au dat acordul
Iar viitorul şef, rapid
Se-apropie de pat şi spune
-Ai aprobarea, Leonid !
Acesta fericit zâmbeşte
-Dar ştiţi, aş mai dori ceva:
Să-mi poarte numele o stradă
Sau cartier din Moscova
Din nou se-adună cei de faţă,
Discută cu înfrigurare...
Şi iată că dorinţa-doua
Primeşte şi ea aprobare.
Dar înainte de a trece
Brejnevul rus în nefiinţă,
Îl cheamă pe urmaş şi-i spune:
-Mai am o ultimă dorinţă.
-În fine,spune succesorul
Hai spune-ne, să te auzim.
-Să mă-ngropaţi, oftează Brejnev
-Ei unde ???... La ....Ierusalim!
Rămâne uluit urmaşul
De-aceasta ultimă dorinţă...
Şi-n fine, cei prezenţi acolo
Se-adună iaraşi în şedinţă.
Discuţia acum durează
Mai mult şi e înfierbântată,
Căci unii-s pro şi alţii contra.
Problema e mai complicată!
Trec două ore, trei şi patru
Nici un detaliu nu-i omis,
Şi după circa zece ceasuri
În fine, iată au decis.
S-apropie de pat urmaşul,
El fiind însărcinat să-i spună:
-Ah, Leonid, de data asta
Nu pot să-ţi dau o veste bună...
Te îngropăm în Piaţa Roşie
Într-un cavou ca din poveşti,
Chiar şi un mausoleu îţi facem,
Te îngropăm oricum doreşti...
Dar la Ierusalim, nu merge
Şi nu c-o fac eu pe nebunul...
Dar ştii, pe - acolo se întâmplă
Să .....mai învie câte unul ...