O VIAŢĂ ACTIVĂ
Particip la agape, festinuri şi orgii
Spirituale numai într-o singurătate
Deplină, unde-n genere tu eziţi să vii,
Şi-abia suport fiorul ce sufletu-mi străbate
În sacrele momente de fulminant extaz
Sibile-ncântătoare sfinţenia-mi încearcă
Şi-mi folosesc virtuţile, de la caz la caz,
Să văd cine mai urcă-n dumnezeiasca arcă
Ce hore carpatine se-ncing în jurul meu
Ce armonii divine m-ating şi mă alină
De parcă se substituie Însuşi Dumnezeu
In sărbătoarea noastră cea plină de lumină
Şi-atât mă fascinează regalul solitar
Al existenţei mele de din singurătate
Că mă mândresc cu Contele de Dejagaskar
Luându-l şi pe Donchi, credinţa să-şi arate.
***
ETERNITATE
Când, fremătând de electricitate,
Vibrez, tensionat precum arc,
E chiar divin organele-mi gonflate
În viscerele goale să-mi descarc
E un moment de pură extazie
Orgasmele din noi când se produc
Când însuşi universul ne îmbie
Să-i dăm tărie spasmului caduc
Iar fuziunea electrocutantă
Făptura efemeră străbătând
Revigorează lumea ca o fantă
Ce sparge întunericul imund
Ne dăruim cu-atâta voluptate
Şi-atâta sete, cum n-am cunoscut,
Încât divinitatea-n noi se zbate
Cu şansa unui veşnic început.
***
RETORICĂ
Ce vrei mai multă fericire
Ca rolul care ţi s-a dat
Şi ce te-ar face să te mire
Că eşti un privilegiat
Nu ai deplină libertate
Să te exprimi cum îţi doreşti
Spre-a împlini pe cât se poate
Atâtea visuri omeneşti
Există vreo întruchipare
Să-i dea iubirii sens divin
Ce specie-n vedere are
Atâtea lucruri ce devin
Şi cine naşte prin durere
Plăceri de neimaginat
Ce pasăre pre limba-i piere
Mai clar decât eşti tu dotat
Nu vreo himeră corespunde
Intregii tale fericiri
Tu ai motive mai profunde
Uimit de tine să respiri.
***
DE ZIUA MARII UNIRI
Poetului George Filip
Tulceanul devenit canadian
Ce-a fost cu nevoire să dispară
Din raiu-n rând cu Valu lui Traian
E un poet c-un veşnic dor de ţară