SĂ NE UNIM DIN NOU, LA ALBA !
Român frumos, născut din mare,
Din Dunăre şi din Carpaţi,
Ridică-ţi fruntea către Soare,
Adună-ţi mândru, ai tăi fraţi!
Să ne unim din nou, la Alba,
De ziua României Sfinte!
Să-i strângem de prin lume, salba,
Să-i punem jerbe pe morminte!
Să ne cinstim înaintaşii,
Să ridicăm spre Cer, drapel!
Regii Unirii şi ostaşii
Să îi pictăm din nou, pe el!
Să mai sorbim din Cer şi Mare,
Puterea de a înflori!
Să rezistăm la încercare
Şi să trăim spre a iubi!
ARGINTUL BRAZILOR CĂRUNŢI !
Argintul brazilor cărunţi
Depus pe fruntea milenară
Şi azi vorbeşte despre mulţi,
Care-au slujit această ţară!
Ş-acum îşi amintesc destui,
Prin datul Domnului rămaşi,
Cum în tranşee n-aveau cui
Să-şi plângă dorul de urmaşi.
Dorinţa pentru pacea gliei
Şi pentru tihna-n cuibul lor,
Pentru sădirea bucuriei,
Le-a fost marcaj învingător!
Am datoria de-a cinsti,
Prin versul meu de închinare,
Pe cei ce veşnic vor clădi
Istoria nemuritoare!
NEMURITORII
Nu vin, nu pleacă şi nu spun!
Au fost tot oameni, sunt apoi,
S-au dus fără de rămas bun,
Dar sunt mereu prezenţi în noi!
Eu cred în nemurirea lor!
Le simt în mine trăinicia!
Sufletul lor îmi e izvor
Şi mă uimeşte veşnicia!
Încerc de dragul lor, de dor,
Către urmaşi o plecăciune:
Să facă nemurirea lor
Icoană pentru rugăciune!
Acestui neam nemuritor
Să-i fie veşnică trăirea!
Să mor în locul tuturor,
Spre a-şi păstra el nemurirea!
APARE DECEBAL, DIN STÂNCĂ !
Loveşte Cerul gândul vieţii
Şi Creatorul Talentat
Frământă Dunarea şi Marea,
Pamântul nostru minunat!
Din taina Lui şi a iubirii
Apar podisuri, râd Carpaţii,
Răsare soarele-mplinirii,
Se nasc copiii, zâmbesc fraţii…
Apare Decebal din stâncă,
Pe malul Dunării-nspumate,
Purtand o dragoste adâncă
Pentru popor, pentru dreptate!
Urmaşii lui, copii de dac,
Poartă în suflet bucurie.
Se duce veacul peste veac
Şi timpul naşte veşnicie!
N. Grigorescu, un drapel,
Pictează-n Cerul Cerului!
Brâncuşi înalţă către el
Coloana Infinitului!
Îşi scrie versul Eminescu
Pentru tabloul mult iubit!
Cântă vioara lui Enescu
Concertul vieţii-n infinit…
LACRIMA PRIMEI UNIRI
O mare nedreptate mă frământă,
La gândul tău, Viteaz -Mihai,
Şă nu accept ideea înfrântă,
Chiar dacă ştiu că eşti în rai.
Eu îl blestem, în gând, pe Basta,
Căci, încă, nu mi-am revenit,
Şi nu mă împac pe lumea asta,
Cât trupul tău e risipit!
Să mori sub semnul de unire,
Şi trupul să ţi-l descompui,
Şi să rămâi fără întregire,
E culmea paradoxului !
Dar, blestemat să fie Basta
Şi veşnică să-i fie truda,
Căci el te-a dus din lumea asta,
Rupându-ţi inima la Turda!
Ţi-am pus tablou în casa mea,
Să-ţi fac o veşnică cinstire
Şi mă tot rog în vremea grea,
Să-ţi dea şi Cerul -Sfânt slăvire.
Mă închin la candela aprinsă,
Te dau copiilor în dar,
Să fie harta lor întinsă,
Iar tu, înscris în calendar!
Mereu, de tine îmi amintesc,
Mă dor profundele trăiri,
Şi ochii mi se umezesc
Cu lacrima Primei Uniri!
ŞARJA DE LA PRUNARU
Mă doare ziua de decizii,
Când vieţii i se taie dreptul,
Când hărţii i se fac incizii,
Când sabia pătrunde pieptul!
Un glas colonel răsună!
Apare regimentu-n stele!
Şarja Prunaru se răzbună!
Soldaţii strălucesc în ele!
Imnul se-nalţă către Cer,
Statuia-şi pleacă fruntea lată,
Prin ea vorbeşte-un cavaler
Cu vocea calmă, măsurată:
Trăi-vom într-o altă lume,
Prin jertfa noastră săvârşită!
Şarja Prunaru e un nume,
Pentru o ţară reîntregită!
S-A ÎNTORS C-O STEA, RANIŢA TA !
Soldatule! Simbol de ţară,
Plecat în lupte –mbărbătat!
Eu ţi-am dorit o primăvară,
Dar gloanţele te-au secerat!
S-a întors c-o stea raniţa ta,
Soldatule iubit de Zei!
Într-un catarg s-o ridica,
Când tu te vei uni cu ei!
Va flutura drapelul ţării,
Vei fi slăvit şi decorat,
Trecut în cartea neuitării,
Tu, vei rămâne neplecat!
Soldatule, simbol de ţara!
Eu nu te mai pot ajuta,
Dar voi sădi în primăvară,
Un pom în amintirea ta!
PLÂNGE BALCICUL !
Iubirea ei nu va apune,
Soarele ei mereu răsare,
Simbol de patrie rămâne,
O inimă nemuritoare!
Secunda vieţii-i se aude
De la plecarea-n veşnicie
Şi rezonanţa ei ascunde,
Multe tristeţi şi bucurie!
O plânge Balcicul şi ţara!
O plângem noi şi nemurirea!
Uşoară să-i fie povara,
Reginei, ce-a făcut Unirea!