M-a pus dracu de m-am luat, nu de mult, în gură cu Dl. Cons. Gen. Victor Socaciu, cauzat de un foileton cu evidente înţepături spre tupeiştii PeSeD-işti, şleatha aia politică din Ţară care tocmai ce dădu cu oiştea-n gard de-i goni vocea poporului de la putere, cu marele plagiator Ponta în frunte. Da... în foileton îl sfătuiam colegial pe fostul lăutar (îl sfătuiesc şi-acum)să-şi ia sarsanaua şi să plece şi el, ca toţi huiduiţii societăţii. Dar ţi-ai găsit!... Dolofanul nostru umblă cu părul de pe semi-chelia-i vâlvoi printre români, că are şi el faliţii săi... pune la cale câte un concert de manele, ba o catedră universitară de Limbă Română... şi mai recent plănui să ne ia faţadele cu un chiolhan barosan de Ziua României. Asta după ce mai alaltăieri a participat ca un individ oareşcare la o Zi a României care a adunat vreo peste 600 de muşterii, unde s-a cântat, s-a dansat şi s-a petrecut ca la români.
OM DE MARE OMENIE, putem spune despre organizator! Şi e-te că primii şi eu o invitaţie la sărbătoarea organizată de Consulat.
Bărbat politic, consulul general, mi-am zis. Şterge cu buretele şucăreala dintre noi şi se face frate cu... poetul... până trece puntea. Dar m-am înşelat. Pentru căci anul trecut, tot la o Zi a României, croită tod de *mnealui, m-am dus şi eu cu un poem, să-l recit. Şi am luat-o peste zotcă fiindcă Măria-sa Dl. Consul general astfel mi-a grăit:
- Nu accept să ridicăm osanale nimănui!
Şi nu m-a lăsat să citesc poezeaua... Soţia îngăduitoare şi tolerantă a măreţului gaşper a păstrat hârtia cu împricinatul poem. Domnul consul a evoluat în două limbi, prost însuşite, plus cea maternă. Şi... sincer să fiu: n-a fost mişto deloc! Dar anul ăsta... ne-arată el nouă... şi-o fi zis în sine sa interioară. Iar eu, cu invitaţia pusă în buzunarul de la piept, prin lapoviţă şi ninsoare, ajunsei la locul hărăzit a sărbătorire.
La intrare, un duet compus copii frumuşei, o fată şi-un băiat, ne-au întâmpinat zâmbitori. Lăngă aceşti mici recepţionişti, un alt consul, cu soţia, erau şi ei numai zâmbete. Însă cu tot dorsalul spre intrare se încoţopenise marele consgen.
Mă ginise... văd bine. Am avansat şi eu, tot zâmbitor, spre vameşii de-o seară. Dar s-a ridicat de pe coate pe verticală stăpânul întrunirii şi aşa m-a apostrofat:
- Nu ai ce să cauţi aici!
- De ce Dle. Consul-general?, sunt invitat.
- Nu mai eşti. Ţi-am anulat-o! Fiindcă m-ai provocat... de mai multe ori! Scrii porcării pe de-a rândul...
- Şi eu ce fac acum... dacă mă goniţi?
- Te duci acasă. Ţi-am scris pe ordinator că ţi-am anulat invitaţia.
- N-am primit nimic...
- Minţi! Haide, pleacă, sau poate vrei să plec eu şi să intri pe blat...
- Dar trebuie să vină Marioara mea...
- Nu mă interesează... pleacă de aici!
...Şi am plecat, pe jos, prin ploaie. Mă gândeam să-i zic: bă tovarăşe... asta e o porcărie! Ce... e ziua ta, sau a României?! Dar nu i-am zis. Am ajuns acasă frânt de oboseala celor şapteŞapte de toamne... Am căzut de câteva ori pe fund şi m-a durut în fund şi m-am gândit să i-o trag şi eu lui... şi am scris acest blând foileton.
Nevastă-mea, Marioara, m-a ocărât că i-am stricat Ziua... României. Dar m-a iertat şi mi-a făcut poza pe care o anexez.
Par şucărit?... că sunt! Sper să nu-l visez la noapte pe bibicul de Consul general că fac vreun coşmar şi sar pe fereastră. Însă am şi o satisfacşie. Dl.Cons-gen V. S. a comis imprudenţa şi mi-a anulat invitaţia la ZIUA ROMÂNIEI - în văzul lumii. Priviţi şi Dvs. şi vă minunaţi de... dânsul.
Poetului, cât a mai rămas din mine, îi vine să urle:
NOI SUNTEM ROMÂNI?!?
Poet total
George FILIP - Montreal,
de ZIUA ROMÂNIEI...