,,Strig la cer şi bat la poarta nimănui; / Îngerii toţi sunt duşi de-acasă”în felul acesta pare a ne atenţiona poeta Nicoleta Stăvărache, că ţine în mână APROAPE DE ÎNGERI, volumul de versuri (Ed. RAWEXCOMS, Bucureşti, 2011, editor Raluca Mihaela Tudor), o carte deschisa tuturor iubitorilor de poezie si de frumos.
În ,,dulcele stil clasic”, lacrima de dor şi de speranţă a poetei ne duce pe un drum bine pavat, cu o lungime de 100 de pagini, în care nu întâlnim decît ,,petele” de lumină ale metaforelor, bine ancorate si bine conturate intr-o realitate artistica-literara. Ne intampina ,,Într-o lume clădită din păreri”, poeta care îşi doreşte de la iubitul ei rugandu-l: ,, Ce dor îmi e de tine uneori ! / Şi-aş vrea să-mi mângâi clipa / Dar eşti departe printre ploi” (Vis deiubire, p.33). Pare intr-o veşnică şi neliniştită cătare, intr-o permanenta schimbare, ea, poeta, aleargă prin valurile versurilor pentru a găsi o statornicie în iubirea de sine sau în iubirea celui pe care-l pride şi nu-l stăpâneşte: ,, Privindu-ţi chipul, amurg şi zori de-odat / N-am prevăzut furtuni devastatoare / Şi totuşi m-ai strivit şi ai plecat / Fără să-ţi pese când mă doare ! // Cum poţi fi nehotărât sentimental ? / Ce te frământă oare şi eu nu înţeleg ? /Eşti ca un adânc de apă fără mal / În care mult prea multe unde se converg. // Mă tem de pumnalul trădării tale / Ascuns după zâmbet şi cuvinte elevate / Mă tem cumplit de încă o plecare / Conştient că singură mă vei lăsa în noapte” (Pleci...Rămâi ?, p.83) .
Reuseste printr-o simplă mărturisire,,sunt o frântură din lumea asta parcă ruptă dintr-o galaxie fără nume”, poeta Nicoleta Stăvărache , sa ne convinga să mergem fara tagada cu tălpile goale prin nisipul fin si lucitoriu al volumului ’’Aproape de îngeri’’ şi să închidem bucuroşi cu poezia Rugăminte, p.98: ,,E atât de întuneric şi de frig / Un înger zgribulit s-a rătăcit în geam / Te văd acolo undeva, dar nu pot să te strig / Parcă ne-am iubit cândva, sau doar visam! // Şi stele cad pe rând în drumul meu / Desculţă te-aş urma printre grădinile celeste / Mai stai o clipă, te rog mereu / Dar roua dimineţii, te cheamă în ferestre !” , dar mai ales, sa visam catre superlativul sufletesc al fiecaruia dintre noi.
În toată învăluirea sa onirică, poeta Nicoleta Stăvărache ne-a demonstrat şi prin această stare de urcare, că este ’’Aproape de îngeri’’ pe podiumul poeziei bune, si indeamna catre simbolistica moderna si bine desenata in versurile sale!
Victor Gheorghe Stan
presedintele sectiei de copii, tineret - USR