PĂCĂLIŢI DE CUVINTE
- Uneori ne lăsăm păcăliţi de cuvinte. Alteori de tăceri...
- Şi eu, care credeam că hârtiile de valoare sunt cărţile.
- Toate soţiile se cred neglijate, toţi soţii se cred sub papuc.
- Nu există ecou care nu s-a lovit, mai întâi, de un obstacol.
- Când bârfele se ajung, devin informaţii.
- Cel mai greu e să nu spui nimic când nu ai nimic de spus.
- Contează ce cunoşti, cât cunoşti şi... pe cine cunoşti.
- Prostul satului e mai celebru decât primarul lui.
- Unii sunt scoşi din funcţie, dar rămân în post.
- E primit cu pâine şi sare cine are pâinea şi cuţitul.
- Nu arunca cuvintele... Pot fi contondente.
- Nu există orificiu pentru care să nu se fi specializat cineva.
- Femeile sunt precum copacii. Cu cât sunt mai în vârstă, au mai multe inele.
CITATE
- Cum se poate ca eu, care sunt dreptaci, să am două mâini stângi? .
- Sânul lui Avram? Prefer o femeie...
- Nu poţi transforma proştii în deştepţi, dar poţi să le dai senzaţia.
- Dacă copiii nu telefonează, înseamnă că nu au nevoie de nimic.
- Articolul era scris greşit, aşa că l-am tradus noi cum trebuie ...
- Ce interes are să mă sevească fără nici un interes? .
- Eu nu sunt candidat, eu sunt contracandidat! .
- O revoluţie nu se face aşa, fără aprobare... .
- Tineri, viitorul vă aparţine! La ce vă trebuie şi prezentul? .
- Să privim realitatea în faţă... Dar unde e ea şi unde suntem noi? .
- Prostia e ieftină, dar costă mult întreţinerea.
- De când nu mai cred în minuni, nu mi mai se întâmplă niciuna.
- Cine vorbeşte mult, află puţin.
- Unde dracu' e Dumnezeu în ultima vreme?
- Şi soarta de consoartă e o artă...
- Cuvintele sunt ca pâinea... Trebuie să aibe şi miez.
- Oamenii se împart în două categorii: cei care nu sunt mulţumiţi cu cât au şi cei care vor mai mult...
- Au venit la putere ăştia care n-au plecat niciodată!