O noapte, fără somn, în gânduri e-adunată,
În arabescul bradului alb de vată ninge!
Tristeţea mea -de dor- prin sărbătoare e plecată,
O simt, parcă, prin abur şi ştiu cum mă atinge…
Ostenită, lumina pâlpâie-n lumânare,
Noaptea împodobită e-un fel de paradis.
Trecutul despleteşte, în mută aşteptare,
Povestea sfântă, de Crăciun, rămasă într-un vis.
Desprinsă de prezent, prin ceaţa vremii deasă,
Cu ochii în -atunci- amintirea-mi se deşiră…
Întrezăresc Crăciunul trăit la noi acasă,
Ceva suav, din noapte, simt cum mă respiră!
Se scutură-ntâmplarea-n vraja jarului mocnit,
Sunt, din nou, lângă voi iubiţii mei părinţi,
Dragostea şi măreţia eu, iarăşi, le-am simţit!
Într-un castel din flori de nor -trăiţi voi- printre sfinţi…
……………………………………………………………………………
Picuri aprinşi de rouă aleargă,-n noaptea sfântă,
În clipe delicate m-ating uşor pe gură,
Mi-opresc răsuflarea! Amintirea, doar, cuvântă…
……………………………………………………………………….
Simt mângâierea voastră…e plină de căldură!