Mamă, mâine e Crăciunul!
Toți se-ntorc la a lor vatră,
Doar la noi nu e niciunul!
E pus lacătul la poartă.
Casa e înstrăinată
De neamuri pe trei parale.
De-ar fi fost o Lege dată,
N-ar mai fi atâta jale.
Am rămas singur în luptă.
Relele s-au strâns duium...
La toată casa se cântă,
Iar eu plâng străin pe drum.
Când la zbor ies liliecii,
Din umbre-n față-mi v-ați ivit
În dosul bisericii,
Să vă spun cât v-am iubit.
Făpturile prea-nghețate
N-au răspuns dorinței mele
Și-au rămas pe mai departe
Sub povara crucii grele.
Am dus pomană la săraci;
N-ați dat dovadă nimănui
Că v-ați hrănit cu fiii dragi
Găsiți în Poarta Raiului.
Cred că sunteți împreună
Și Dumnezeu vă veghează.
Ar fi vestea cea mai bună,
Cum că El vă are-n pază.
N-am cum pătrunde sub criptă,
Să vă-ncălzesc trupul rece,
Dar te rog, mamă iubită,
Nu lăsa fiii să-ți plece!
Scrisori nu vă pot trimite;
Nu vă dau nici telefoane...
Am dorință trei cuvinte:
- Odihnește-i veșnic, Doamne!
Mâine este Sărbătoare...
Toți petrec cât pot de bine.
Mamă, să ne ieși în cale,
Să fim și noi lângă tine!
Știu că asta ne e soarta
Și-o urmăm pe rând cu toții...
La Rai să deschidem poarta
Noi, bunicii și nepoții...
Mamă, mâine e Crăciunul!
Toți se-ntorc la vechea vatră,
Doar la noi nu e niciunul;
E pus lacătul la poartă!