Mica poema (I)
Bastarzii, mistagogii, orfelinii
Oligofrenia non-transcedentală
Hidos, Rob-Orb căzut, al neluminii.
Cuburi reptile, solzi din pielea goală
Repetă tontoroiul cel valpurgic
Vânat de-agonic timp, cel trecător…
Incubii spaimei cad din viitor
Ca Uroburos răsucit liturgic
SEMiaza –AzazEL. Din gușa lor
Bușnesc vulcanii, focul născător
Gravid de renegatul incolor
Ucis prin logos, pururi lui dator,
Eonul cel visat, regînditor,
Urlă-n subcuante-ndumnezeitor
Ca substitute. Arzînd celesta Rană
Sieși jertfită o-au măsluit icoană
Se-ascund hicleni cu felurimi de nume
Iar hoardele de mistagogi sub claruri
Robi întronați pe falsele lor haruri
Din canibale smizee-mume
Târâșul lor nu-i zbor, ci-n hohot spume…
Din auf
Cel Moiș, zeu-moș cornut, Berbece,
Sfărmat de table-n arte răsucite
Precum în dogmatrinele smintite
Nu-i El, Zal Moxis, ci, cu sânge rece,
Însetoșat de sânge cald, să-l sece !
Ei fac comerț cu fricile din turme
Vânat mâncat de propriile urme !
Tu, sânge cald, de-nfrigurări antume
Nu te-njosi, mușcat de avataruri,
Miel orb între capcane și cutume…
Ești Fiu, Nu rob! Al reînDumnezeirii
Străluminînd, Divinei Legi, Iubirii
Lumina/Lume.