Considerată de toată lumea drept unul din cele mai importante evenimente europene de artă contemporană, Bienala de la Veneţia se desfăşoară ca o mare şi reprezentativă expoziţie internaţională. Evenimentul are loc la fiecare doi ani, în anii impari, în grădinile publice veneţiene (începând din 1895). În mod firesc, fiecare ţară participantă vrea să expună ce-i mai frumos, valoros şi interesant în creaţia artelor vizuale. În aceste condiţii, arta se desfăşoară plenar, cu o forţă spectaculoasă şi competitivă.
Încă de la începuturi, în urmă cu 130 de ani, ţările participante şi-au propus să atragă un public numeros, turişti, artişti, colecţionari. Anul acesta, la bienală au participat 89 de ţări (număr care depăşeşte evident numărul ţărilor europene). Conceptul pavilioanelor, profesionalismul, arhitectura standurilor, strategia de promovare s-au pus în slujba scopului mărturisit de a se detaşa.
Bienala, prin conexiunile ei reale şi valabile, este dens conotată politic şi social, promovând artişti şi exponate care pot rezista unei analize estetice exigente. Pavilionul israelian a fost centrat anul acesta pe creaţia lui Tsibi Geva sub titlul Arheologia prezentului. Propunându-şi o basculare a stilului său inconfundabil cu impactul imperativ asupra privitorului, prezintă una din cele mai ambiţioase opere plastice.
Şi pavilionul românesc s-a bucurat de un frumos succes, anul acesta fiind prezentate creaţii ale pictorului Adrian Ghenie. Tânărul artist român s-a clasat printre primii în topul celor mai bine cotaţi pictori internaţionali.
Revenit de la Veneţia, pictorul israelian Lipa Natanson are numai cuvinte de laudă pentru ineditul şi imaginaţia briliantă a unor exponate care au evidenţiat claritatea rostirii plastice prin mijloace neconvenţionale, în prezenţa unui mesaj explicit. De pildă, copacul mişcător din pavilionul francez, într-un spaţiu privilegiat care face o bună propagandă mişcării ecologice, în lipsa oricărei forme de naraţiune.
Deschisă marelui public vreme de nouă luni, Bienala de la Veneţia s-a dovedit o manifestare care nu limitează posibilităţile creatoare ale artiştilor, stimulând originalitatea, experimentul şi independenţa spirituală.
