Crăciunul madrilen este foarte frumos! Tot atât de frumos ca şi în alte locuri creştine ale lumii! Sărbătoarea Crăciunului este bazată pe fapte narate în vechile scripturi purtate ca datina şi tradiţii de 2015 ani! De la naşterea Domnului Isus Cristos. După părerea mea, este cea mai frumoasă sărbătoare! Cu toate aceasta nu în toată lumea se sărbătoreşte la fel... Vorba aceea „Câte bordeie atâtea obiceie!". Prin Peninsula Iberică, Crăciunul a rămas destul de tradiţional dacă îl priveşti din punct de vedere religios, dar şi aici fenomenul comercial sufocă deseori tradiţia transformând-o totul într-un bâlci deseori de prost gust. Exemple? Sunt multe! Magazinele se împodobesc cu beteala şi reclame încă din noiembrie... Colindele de Crăciun se cântă peste tot, cu multe săptămâni înainte. De fapt nu sunt colinde, ci cântece de sezon! Brazii încărcaţi cu cadouri de decor şi butaforie domina încă de la început de decembrie pieţele importante ale oraşului... Copiii iau cunoştinţă cu darurile - care de fapt trebuie să le aducă Moş Crăciun sau Cei Trei Magi – cu mult înainte... aşa că până e să vină „moşu-magii” nu mai rămâne nimic din poezia obiceiului...
Încet, încet, tradiţia se diminuează, se pierde în neantul amintirilor din povestirile bunicilor. Lumea nu mai sărbătoreşte... vrea doar cadouri! De parcă nu şi-ar putea satisface pofta nesăţioasă pe tot parcursul anului! Cin’ se bucură? Comercianţii, să trăiţi! Fac popoul mare – scuzaţi – din cauza bosillos-urilor(buzunarelor) doldora de câştiguri. Le merge treaba ca pe roate. Vânzările de „sezon” în întreaga lume depăşesc, după opinia mea, peste un trilion de dolari sau chiar mai mult! Dolari americani, desigur. Şi fraierul muşcă... Merge cu turma! Că, deh, e sărbătoare... aşa e la modă, aşa se poartă, zic ei! Cumpără sau primeşte toate prostiile, majoritatea nedorite, inutile. La biserică nu prea mai merge nimeni, dar la cumpărături... umplem magazinele, că doar trăim într-o societate de consum, nu într-una teocratică. Moş Gerilă a sucombat, Moş Crăci(uni)lă-finlandezul e e răcit şi bolnav undeva prin Rovaniemi, aşa că Moş Shoppingilă devine idolul nostru de sărbători! Plaza Norte 2, Xanadu, Príncipe Pío, Palacio de Hielo - centre comerciale din capitala spaniolă, sunt tixite de suflete în căutare de cadouri. Dar nici cu mercadillos (magazinele) din Paza Mayor, Puerta del Sol, Gran Via, sau cele din districtul Salamanca, nu mi-e ruşine. Pline ochi de furnicuţe gastadores (cheltuitoare)în două picioare! Şi eu printre ele!!! Auleo!
Uitai de „El Gordo” (Grăsanul), cea mai străveche şi cea mai mare loterie din lume. Datează din 1812. Se ţine doar pe 22 decembrie, când toată suflarea madrilenă şi nu numai - mai sunt şi mulţi jucători din alte ţări ale lumii - stă cu ochii mijiţi la televizoare să vadă cifrele câştigătoare, sperând să câştige măcar un pellizco (o părticică) din marele premiu. Cifrele câştigătoare sunt prezentate prin cântările oferite de vocea cristalină al corului de copii de la Şcoala San Ildefonzo din Madrid. Un spectacol în toată regula.
Aşa că, şi spaniolii noştri ţin pasul cotidian şi se aliniază cu restul lumii când e vorba de comerţ şi cumpărături! Şi domniile lor se disting în primul rând prin faptul că nu prea dau o mare importanţă Serii de Crăciun. Pentru ei importantă este venirea celor „TreiCrai de la Răsărit”, sărbătoare care se celebrează pe 6 ianuarie, deşi dacă luăm în considerare scripturile bisericeşti (Evanghelia după Matei) se spune că cei trei magi/crai au ajuns în Seara Sfântă cu daruri pentru pruncul Isus! Cu toate acestea îşi fac şi ei cadouri de Crăciun, chiar dacă artileria grea vine „con los Reyes Magos” adică de ziua celor trei magi... Atunci se serbează în forţă... şi se dau cadouri copiilor.
În seara de ajun, numită aici „La Noche Buena”, după ce vin de la biserică, unii spanioli cinează în familie. Alţii consideră că prânzul primei zile de Crăciun (Día de Navidad) este mai important. Tradiţionalele mariscos (fructe de mare), peste care tronează angulas (anghile, pui de ţipari), nu lipsesc de pe masa nici celui mai sărac spaniol. Urmează o supă (de casă) caldă, o friptură, urmată de desertul tradiţional numit turrón, un fel de alviţa făcută din miere, zahăr, albuş de ou, nuci şi alune prăjite. „Jamonul” (jambonul) este şi el la loc de cinste, mai ales că Spania deţine locul de elită în prepararea acestuia. Madridul, cred că este printre puţinele oraşe din lume care are unul, sau mai multe, „Museo del Jamón”. Wow, ce salivare se face acolo! Papilele gustative lucrează din plin. Acolo se şi gustă... din bunătăţile şuncilor! Contra-cost, desigur. „La botul calului”, vorba aia, sau stând comfortabil la o masă, poţi savura o feliuţă de Jamon Serrano. Dacă vizitaţi oraşul vă dau şi o adresă: Calle de Atocha, 54, 28012 Madrid. Mai e un alt muzeu de şunci pe: Calle Mayor, 7, 28013 Madrid, nu departe de intersecţia cu Calle San Cristobal. Sper să îmi dea şi mie un picior de porc afumat cadou curatorii muzeelor cărora le fac reclamă pe-aici!
Să ne reîntoarcem la „españolii” noştri şi la seara de Crăciun. Şi ei pregătesc mai multe feluri de mâncare - ca la noi -, dar trebuie să recunosc că sunt mai chibzuiţi. Nu fac abuzuri şi nu mănâncă până li se apleacă... Ibericii nu prea cunosc şi nu prea ştiu multe depre sarmale, dar se delectează cu „paella” care are unele ingrediente similare, precum carnea, orezul şi mirodeniile...! Fără varza acrăînsă! Desigur se distrează şi vorbesc mult şi tare, căci doar latini sunt precum cei de pe meleagurile mioritice. Beau... dar mai puţină tărie şi mai mult vin, „sagria” de preferinţă – un vin roşu amestecat cu rom, bucăţi de fructe, cuburi de ghiaţă şi mirodenii...
După cina festivă majoritatea vizionează la televizor discursul tradiţional de Crăciun al suveranului, regele Felipe al VI-lea al Spaniei! Vorbe de suflet, îndemnuri, mesaje de pace şi bucurie! Apoi cei mai viejo, adică seniorii familiei, iau drumul patului, iar cei tinerei de abia aşteaptă să se termine cina pentru a pleca la fiesta... la dans, la discoteci, baruri şi la alte distracţii de noapte.
În aceste zile, metropola trăieşte intens 24 din 24 de ore. Centrul Madridului este mereu zgomotos, însă în această perioadă vuieşte! Dacă închizi ochii, pur şi simplu ai impresia că te afli într-un capitol din Scrisoarea a III-a! Cu câteva schimbări în versurile eminesciene, bineînţeles: „Şi abia veni Crăciunul/Ce mai freamăt, ce mai zbucium/Vitrine-abundând de daruri,/Juvaieruri şi de dulciuri/Madrilenii umplu strada/, Cumpărând la primul semn/, Totul ce le cade-n mână/După ochi, gust şi îndemn//Şi apoi se duc spre case/Încărcaţi ca nişte-albine/ Cu buzunarele goale.../ Pân’ la anul care vine!”
Ei, dar ce credeţi că noi românii nu facem la fel? Ne place să facem cumpărături, să dăruim, să ne bucurăm de bucuria altora! Aşa e frumos! Aceasta e partea pozitivă a sărbătorilor de iarnă. Uneori, o mică atenţie oferită cu drag apropie oamenii, făcându-i mai buni, mai prietenoşi, mai înţelegători şi mai fericiţi. Căci de aceea se zice şi pe aici: „Feliz Navidad”!