-la aniversarea a 80 de ani-
Stela Popescu e un nume de stea
Şi cea mai stea – cu lucire de stei
Care-a trecut prin inspiraţia mea
Eclipsându-mă cu ardorile ei.
La multele toamne, spre după Crăciun,
Glasul ei tânăr străbate planeta
Din Bucureştiul iubit…în Camerun
Ea poartă în glasul pur – Şansoneta.
Fărimiţă,..Bănică şi Arşinel
Sunt luceferii ce i-au dus trena.
Prin anotimpul de roşu tembel
Au umplut cu zâmbet viaţa şi scena.
Acum acordă interviuri cântând,
Harnică mereu şi fără de tihnă.
Nimeni n-a văzut-o pe Stela plângând,
Ea n-a avut prin viaţă timp de odihnă.
Recent am întâlnit-o pe un ecran.
Era aniversarea ei - şi i-am zis,
Ca un poet ce nu strigă în van:
Aplauze Steluţa Popescu şi – bis!!!
27 decembrie – 2015,
la Montreal