MOMENT CRUCIAL
Planeta noastră suferă şi tace
Desfigurată într-un mod barbar
De specia cupidă şi vorace
A omului căpos şi temerar
Am fi putut-o face o grădină
Cum doar în basme s-a mai pomenit
De-am fi văzut cum poate să devină
Şi-n grija noastră cum a devenit
Ca orbii, neputând altfel să fie,
Am tăbărît pe ea inconştienţi
Şi-am violat-o cu sălbăticie
Cum numai cei mai distructivi agenţi
Ne-am comportat cu maica noastră sfântă
Ca nişte posedaţi şi huligani
Puţin interesaţi cum se frământă
În agonia miilor de ani
Acum vedem cât de desfigurată
Cu răni nevindecate a ajuns
Şi nu ne vine-a crede cum deodată
E parcă un mister de nepătruns
Dar vinovaţii noi suntem, se ştie,
Şi dacă vrem să supravieţuim
N-avem decât s-o luăm în custodie
Cu tot devotamentul unanim
Avem o mamă binecuvântată
Ce poate să se năruie cu noi.
Lume de plâns, trezeşte-te odată
Şi scoate-o din marasm şi din gunoi !
***
DOR DE DUCĂ
Tot mai des mi se face de ducă
Undeva, să dansez şi să cânt
Dar să fiu însoţit de-o duducă
Şi de cel mai curat legământ
Într-un spaţiu virgin şi mirific
Ca un nou, insolit paradis
Avântat noul curs să amplific
Epopeii ce-aici ne-a trimis
Amândoi fremătând de-o iubire
Cum nicicând nu va fi existat
Creatorul să-l facem s-admire
Incredibilul nostru păcat
Universul cuprins de magie
Şi de spiritul nostru-nflorit
Un fecund areal să devie
Pentru faptul că ne-am dăruit
Galaxii, constelaţii şi stele
Nunta noastră de vis onorând
Să preia sentimentele grele
De atâta rodire de gând
***
ODĂ PLANETEI ALBASTRE
Sunt fericit că sufletu-mi prea plin
Reverberează-n avântatu-mi cânt
Şi cu-o iubire-adâncă ţi-l închin
Măicuţă Gea, şi dator îţi sînt
Noi, fără tine, nici n-am exista,
Cu-atâta-nfrigurare tu ne dai
Tot sângele ce curge-n fibra ta
Să ne simţim la sânu-ţi ca în Rai
Dar, mamă-Gaia, ce folos că eu
Cu-atâta pietate te iubesc
Când cei mai mulţi, străini de Dumnezeu,
Te siluie demonic-diavolesc ?
Şi nu-s în stare, orbi neisprăviţi,
Să vadă şi-nţeleagă acest fapt
Miraculos, de care nu profiţi
Şi pentru care, singur, sunt inapt
O, mamă-Gaia, Gea, tu Pământ,
Slăvit să fii, cu chipul tău divin,
Nu mi-a rămas decât să mi te cânt
Îndatorat cu viaţa mea. Amin
***
