Pe scenă, nebunia iese la rampă,
Auditoriul impresionat c-un monolog,
Rupe tăcerea, chiar de e șleampă,
În vorbe socotite de-un numerolog.
În criză, sfioasă, își dă iute în petec,
Traiul modern stă în ceva stresant,
Dușmănia și ura petrec cu cântec,
Lupta e aspră la putere în desant.
Păreri anapoda la harță cu lumea,
Ecou amplifică cu portavoci alarme,
În van se risipesc ideile și culmea,
Plăceri afundă în zăngănit de arme.
Nebunia întinde capcane din lațuri,
Dă peste cap viață normală de ins,
La bebeluși simptome în pătuțuri,
Știința umilită și crezul în ea învins.
Vina din fiecare nu-și găsește leac,
Sclipiri înăbușe o isterie generală,
Înțelepciunea nu se vinde în vrac,
Furia mai trebuie să-nvețe școală.
Cumpătul o ia razna și spre străini,
Speră-n viață mai bogată fără stres,
Griji pe culme năpădesc și la vecini,
Puteri flămânde fac caz din interes.
Nebunia secolului schimbă și iarna,
Căldura nefirii în vremea pe meridian,
Bacterii ucigașe le-acoperă haina,
Jungla e instalată în greul cotidian.
Un pic de nebunie nu strică uneori,
Coșmarul mai scapă turma de belele,
Încurcătura poate saltă și plusvalori,
Probleme grave așează-n ghilimele.
