Quantcast
Channel: Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Viewing all articles
Browse latest Browse all 9045

Ştefan DUMITRESCU: BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME

$
0
0

 

 

CINE-ŞI BATE JOC DE  NEAMURI!

(Blestem)

 

Blestemat să fie, mamă

Cine-şi bate joc de neamuri

Pielea să-i ajungă hamuri

Numele în veci sudalmă!

 

O privată fie-i ţeasta

Celui care-şi bate joc

De patrii fără noroc

Cât va ţine lumea asta!

 

Şi în veci de veci să fie

Blestemaţi aceia care

Ţara-mi calcă în picioare

Ajungă-le neamul piftie!

 

Doamne, urlu, plâng si strig

Fie-ţi milă de popoară

Prea e soarta lor amară,

Şi-n istorie e frig!

   CE SE ÎNTÂMPLĂ, ŢARA MEA, CU NOI?

  

Ce se întâmplă ţara mea cu noi?

Ce se întâmplă neamul meu cu Tine?

Ne-am prăbuşit la pământ în noroi,

Agonizăm şi nu ne este bine!

 

Nimic nu merge-n ţara asta tristă,

Pluteşte-asupra noastră un blestem

Lumina însăşi este otrăvită,

Copiii-n pântece se zbat şi gem!

 

Ce se întâmplă Ţara mea cu noi?

Munţii Carpaţi pleznesc adânc şi crapă,

Izvoarele pe gură scot puroi,

Şi ţara toată a devenit o groapă!

 

Doamne, fie-Ţi milă de neamul acesta!

Ticăloşit şi cel mai păcătos,

El neştiind acum îşi duce crucea,

Căci răstignit fii-va cum Christos!

 

Ce se întâmplă Ţara mea cu noi?

Ce se întâmplă neamul meu cu tine?

Ne-am prăbuşit la pământ în noroi,

Agonizăm şi nu ne este bine!

 

 

ACEL MARE BĂRBAT

 

Tot repetăm întruna sus şi tare

Că în istorie am fi avut

Bărbaţi de seamă care ne-au ţinut

De mai putem fi azi popor sub soare

 

Şi e un adevăr în ce se spune,

Dar tot atât de mult e-adevărat

Că ne-a lipsit acel Suprem Bărbat,

Să ne fi dus pe-a vremurilor culme!

 

Se va vedea aceasta mai târziu

Acum ne bucurăm doar de succese

Tăcut destinul calea lumii ţese.

Eu plâng acel Bărbat. Ca şi un fiu!

 

 

BĂLCESCU

(doină)

 

Nici noi nu suntem de tot

Şi nici Oltul nu e Olt

Şi nici vântul nu e vânt

Nici mormântul de pământ

Nici faţa nu ne e faţă

În astă vale si viaţă

Nici lumina e lumină

Cât sângele lui se varsă

Într-altă mare străină

 

Şi nici setea nu e sete

Nici verdele nu e verde

Şi nimic n-o sa rămână

Nici ţărâna din ţărâna

S-o ţii ca un dor în mână

Pe mormânt să ţi se pună

Şi nici gerul nu e ger

Cât oasele-i înfloresc

Şi se scutură şi pier

Într-altă ţară şi-n alt cer

 

Sa dea Dumnezeu să dea

Să ne sece Dunărea

Şi Marea Neagră să fie

Un scuipat şi o piftie

Puturoasă şi bătrâna

Şi munţii Carpaţi ţărână

De-aruncat în patru vânturi

Nici de pus pe patru scânduri

Nici tu om ca să te bucuri

Nici tu suflet să iubeşti

De-om mai fi aşa haini

Cu cei ce vor fi Bălceşti

În veacurile ce vin!

 

 

PATRIILE PRIVIND PRIN TIMP

 

Ce dor le-o fi patriilor de verzile coline

Le vezi  pe glob pierdute şi cuminte

Cum privesc lung în zare şi ascultă

Poate-or veni acele vremuri sfinte

 

Că dinspre partea  şefilor de state

Şi-a indivizilor care mereu se-ngraşă

De-ar putea veacu’ acesta să pleznească

Cea mai penibilă a timpului gogoaşă

 

Ce dor le e patriilor de vremile antice

Nu le vedeţi în zare cum palide devin

Cum încet se usucă şi cum a fi în vremuri

Chiar ţări cuminţi şi blânde este un mare chin

 

De multe ori la ţărmul câmpiei române

Mă-ntreb cum e posibil într-o lume grotească

Să mai fie o ţară capitalistă-n  timp

Şi să nu se revolte  să nu înnebunească?

 

Le este dor asemenea unor berze pe dealuri

De la-nceputul lumii flămânde şi străine

Cu ciocurile-ntinse departe-n universul

Din care viitorul li se pare că vine

 

Ce dor le-o fi patriilor de Dumnezeu

Le vezi pe dealuri  triste şi cuminte

Cum privesc lung în zare şi ascultă

Poate-or veni acele vremuri sfinte!

 

 

PRINŢUL DE LA OLT

 

Se-auzea un  cer, se-auzea un vis

Şi trecea prin lume „Prinţul de la Olt”

Şi fugeau atomii mai departe-n ei

Pe-o câmpie tristă spre un fel de tot

 

Şi-ncepea în lume, roşu să lumine

El pierea în zarea ca o frunză-n dungă

Se vedea prin trupu-i mortul care vine

Şi la care odată el avea s-ajungă

 

Şi prin roşul lumii se pornea un vânt

Ca un fel de cântec straniu şi sublim

Şi vedeam atomii încolţind pe coaste

Si pe-un fel de munte focul ce-o să fim

 

Şi în zarea tristă a cancerului roş

Toga lui de purpuri se vedea albind

Şi ca printr-o poartă pătrunzând prin mortul

Tot venind spre lume şi nu mai venind!

 

 

JUDECATA

 

Nu se mai iveşte din tării judecata

Şi toţi se fac în ţară fi uitat de tot

Plină de bube-i lumea mâncată-ncet de viermii

Ce gem adânc în dealuri sătui de nu mai pot

 

Iată că marea crimă în loc să şteargă vina

Ce din adânc de vremuri se-adunase mereu

Ea se adaugă tristă marii vini seculare

Sporind-o fără margini până la Dumnezeu

 

Putrezesc negre, Doamne, dealurile pe coaste

Munţii sunt hoituri triste duhnind pe orizont

Umblă prin sate viermii acoperind pământul

Ros e pân’-n măduvă bătrânul nostru Olt

 

Şi iată iar nemernic se mai gândeşte-o vină 

În speranţa că totuşi pedeapsa i-ar aduce

Se creşte-un nou Bălcescu pentru sacrificare

Şi-n râsul omenirii este urcat pe cruce

 

Nu se aude-o şoaptă cerul rămâne-nchis

Zările încuiate totul parcă e-n veci

Bubuie viermii-n lume umblând călări pe dealuri

Şi creşte-un fel de gheaţă din pieile lor reci

 

Nu cumva stau sub ceruri şi mă întreb mereu

Trece prin mine vântul ca cerul şi ca dorul

Ne-am ucis însăşi şansa de-a fi eliberaţi

Asasinând nemernic însuşi Judecătorul?

 

 

NE TREBUIA O CRUCE

 

Nu vedeţi o fiinţă pe dealuri

târându-şi crucea imensă

arborele pe dealuri

cară cerul prin trunchiul lui

 

Fiecare popor trebuie în

lumină să-şi aibă crucea lui

astfel el nu este încă născut

şi pierdut este în ceaţa istoriei

 

Brâncuşi cioplea Coloana Infinită

dar el încă nu se născuse

tot meşterea de mii de ani

ceva la lumină şi la infinit

 

Poporul în genunchi pe coaste

aşteaptă după orizont apariţia lui

el cântă pe partea cealălaltă a lumii

în veci n-avea de gând să vină

 

Ne trebuia o cruce s-o purtăm

pe dealurile însorite ale Universului

vai şi nu aveam nici un mort în neam

ce să ne facem în istorie!

 

 

CE REGRETĂM?

 

Nu ne venise-n minte

Fosforica idee

Ca o cascadă curge

Lumina peste creier

 

Nu trebuia cu pietre

Sa-l izgonim departe

Astăzi ne doare cerul

De vidul din fiinţă

 

Noi trebuia în lanţuri

Urcaţi pe-un fel de deal

Pe marea Europei

Să-l arătam mulţimii


Viewing all articles
Browse latest Browse all 9045

Latest Images

<script src="https://jsc.adskeeper.com/r/s/rssing.com.1596347.js" async> </script>