Toate zilele trăite, însumate ca lumină,
Nu ating în strălucire clipa când VREREA DIVINĂ—
Ax al lumilor ascunse—VA PICURA PE PĂMÂNT,
În cupele însetate, APA VIE DIN CUVÂNT!
Atingând Cumpăna Vieții, Tăcerea va spune tot,
Iar HOTARELE TRĂIRII VOR TRECE DIN VREAU ÎN POT.
Picătura distilată, dând oceanului un rost,
Va altoi Nemurirea pe tulpinile lui Fost.
Când CUNOAȘTEREA ÎNALTĂ VA CUPRINDE OM CU OM,
Raiul își va scutura peste noi al doilea Pom.
Templul Firii neclintit va deschide pe altare
CARTEA VIEȚII ÎMPLINITE PRIN ȘI PENTRU FIECARE!
(Gânduri-lumină, celor născuți la 4 a 8-a—zi a echilibrelor precare, dar mereu verticale!)