SORCOVA Sorcova, Vesela, Să trăiţi, Să-nfloriţi Ca un măr, Ca un păr, Ca un fir de trandafir, Tare ca piatra, Iute ca săgeata, Tare ca fierul, Iute ca oţelul - La anul şi la multi anï! SORCOVA – obiceiul prin care viaţa este transfigurată artistic, ideatic drept ceea ce, în definitiv, credem că şi este: un amestec de dorinţe, de trasee deeterminate de acestea, de realizări şi de neîmpliniri, de bucurii şi tristeţi, de toate şi nimic, laolaltă, din fiecare cât ne-am dorit sau nu ne-am dorit... Iar dacă fiecărei astfel de felii... de viaţă, i-am da câte o culoare, ar reieşi o... “sorcovă”, adică un ram care nu aparţine niciunui copac, dar îl putem accepta ca fiind din... Copacul vieţii! O ramură încărcată de flori multicolore, în plină eflorescenţă, indiferent de anotimp – cu atât mai atractivă şi mai semnificativă, iarna, în chiar ziua de Anul Nou! – pe care o acceptăm să ni se “joace” pe cap, acolo, pe creştet, unde este locul minţii şi al legăturii cu Cerul, cu Universul, cu Creatorul, “cântată” de copii, doar de ei, ca entităţi pure, nepervertite de... culorile - citeşte, tentaţiile - vieţii de tumultul şi vârtejurile ei ameţitoare şi derutante, de atâtea ori... Sorcova este exact viaţa, cu toate cotiturile şi neajunsurile ei, cu toate dărniciile ei, şi cu toate jertfele ce nu le cere mai mult sau mai puţin explicit... “Sorcova” este viaţa, aşa cum e ea, “ca un măr, ca un păr”, adică, roditoare, dar şi frumoasă şi plăcut mirositoare “ca un fir de trandafir”! În fine, în acest rezumat al vieţii - adevărat clip literar! – “Sorcova” realizează osmoza irealizabilului uman: “Tare ca piatra,/ Iute ca săgeata”, practic un oximoron ce vrea să reliefeze dorinţa omului de a se desprinde din condiţia materială “ca piatra”, spre a se îndrepta spre ţinta sa, care nu poate fi alta, decât Fericirea, şi nu oricum să fie străbaterea acestui drum până acolo, ci musai “Iute ca săgeata”! Exacerbarea oximoronului, al îndărătniciei atingerii scopului suprem este reliefată în ultimele două versuri, unde a trăi (“Să trăiţi,/Să-nfloriţi”), fixat la începutul cântecului/descântec, este pus sub semnul “fierului” şi al „oţelului”, materiale din care se confecţionează sabia, simbol al conducătorului, pumnalul, simbol al autoapărării, sau cuţitul, simbol al supravieţuirii în condiţiile extreme, având la bază cunoştinţele vânătorului, ale ostaşului, ale apărătorului de glie şi neam... „Sorcova” este urarea ce sintetizează viaţa aşa cum e ea: o ramură cu flori multe, colorate, dar care pot ascunde gusturi şi arome ori plăcute, ori periculoase... Viaţa este o “sorcovă”, plină de dulceaţă şi de amar, deopotrivă, dar de care cu greu te laşi despărţit... LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!
↧
