DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL : EPIGRAME
Appeles pictorul a spus odată
cizmarului, să-și vadă de sanda,
Că o valoare nu o poate- aprecia,
Un om aflat cu mult sub talpa ta
Cu prostul niciodat’ să nu te pui,
Și nu-ncerca să-l faci să te-nțeleagă,
Se crede totdeauna mai al dracului,
Chiar de-are mintea cât o boabă.
Credeai că dacă ai mulți bani
Și-ți cumperi notele de zece,
Te-oi deștepta peste ceva ani,
Văzut-ai însă că prostia nu mai trece.
Nevastă cu averi vroiai
Visai la lux și bani atunci,
Dar ai luat o babă, vai,
Săracă și pocită, să-ți facă ție prunci.
Înainte, băiatul sărea pe fată
Dar acum totul s-a schimbat,
Viața nu mai e ca altădată,
Sare fata pe băiat.
Nevastă frumoasă și bogată
Visai așa demult, odată
Dar ai luat exact pe dos,
Babă urâtă, făr’-un os de ros.
Ferește-te de prostul care
Se crede totdeauna că-i inteligent
C-acum el are căutare
Și-l întâlnești în funcție frecvent.
Cel mai periculos e șeful prost
Nu poți cu el a-te-nțelege
Că toate le pricepe chiar pe dos
Orice ar fi decizie, decret ori lege.
Cea mai mare nenorocire
Ce ți se poate întâmpla
E ca un idiot din fire
Să trebuiască a te evalua.
Nu te pune azi cu prostul
C-are mintea odihnită
Știe să îți strice rostul
Să-ți facă rău, într-o clipită.
De intri-n gura unor bârfitoare
Nu te gândi că vei scăpa vreodată
Au mintea mică, gura cea mai mare
Să le ajungă pentru lumea toată.
Poți să îți cumperi diplomă de bacalaureat,
Poți să îți cumperi posturi sau funcții înalte
Dar minte nu-ți poți cumpăra,
Nici cinste sau inteligență, oricât tu ai vrea.
Pentru cei săraci cu duhul, spune citatul sfânt
C-a lor fi-va a cerurilor împărăție
Ajuns-a însă ca-n aceste vremuri, chiar pe pământ
Întreaga lume-a lor să fie.
