Motto « Cin’-se ia cu mine bine
Ii dau haina de pe mine
Cin’ se ia cu mine rău
Să-l ferească Dumnezeu”
Un critic literar talentat,dar nu într-atât încât să-i estompeze pe alţii,după scrierea mai multor cărţi şi a unei Istorii,ajunge pe creasta valului şi devine o prezenţă publică de nelipsit,invitat să-şi acorde girul la tot felul de manifestări culturale.
In Istoria sa atât de controversată,fără a dispune de o cunoaştere adecvată şi exhaustivă a autorilor analizaţi,criticul face mai multe victime,pe care le-ar putea avea pe conştiinţă.
Un mai tânăr scriitor dintr-un oraş purtând un nume de rezonanţă istorică,ajuns şi el editor şi şef de revistă literară,extrem de activ şi prodigios,după repetate acţiuni literare menite să-i sporească prestigiul şi notorietatea,îl invită pe ilustrul critic într-un lăcaş central de cultură,unde urmează să-l premieze şi să prezinte,la rându-i,câteva cărţi editate la propria editură.
Nimeni nu poate şti dacă şi cât de mult era apreciat criticul nostru de mai tânărul poet-editor,dar asemenea demers nu putea fi decât de bun augur şi respecta regulile jocului.
O PROBLEMĂ CU SCHEPSIS
Un brontozaur împătimit de artă şi literatură,care,lipsit de condiţii şi relaţii din cauza repercusiunilor îndurate în regimul totalitar care-l privase nu numai de libertate dar îi tăiase aripile, tocmai când reuşise să-şi împlinească visul,urmând facultatea de filologie,printr-un adevărat martiriu izbuteşte să publice câteva cărţi de poezie şi proză,pe banii săi,dintr-o pensie de-a dreptul mizeră .
Ei bine,pachidermul nostru are onoarea de a fi desfiinţat de marele critic dar şi de a fi publicat frecvent în revistă şi editat de mai tânărul scriitor,care-i poartă o consideraţie şi-un respect aparte.
Cum evenimentul din capitală se află la doi paşi de acesta,scriitorul neînregimentat ar putea să participe la el măcar din curiozitate şi din spirit confratern.
Numai că el n-a uitat şi n-avea cum să uite papara amară servită de ilustrul critic care,cu gesturi largi şi de la înălţimea amvonului la care oficia,demonstra arogant,atotştiutor şi cu nonşalanţă cum se poate rata un scriitor,oricine putând decripta cu uşurinţă în subsidiar,satisfacţia nebună a criticului pentru performanţa sa deosebită.
Poetului nostru aproape octogenar i-ar fi fost foarte uşor să ajungă la locul cu pricina şi să şteargă cu buretele neplăcerile îndurate.În fond,ce mai avea de pierdut ? Suportase el,timp de o viaţă,atâtea vicisitudini şi ignominii,încât o palmă primită în plus nici n-ar mai fi contat.
Dar omul nostru care o păţise cu Securitatea dar şi cu prestaţia iacobină a criticului invitat pentru premiere,el,care dezavua hotărât orice compromis,orice act de oportunism,nu-şi putea încălca în mod iresponsabil propriile rigori morale în care credea,doar de dragul de a aplauda alături de ceilalţi auditori o distincţie pe care o considera sincer nu îndeajuns de meritată.Aşa că a decis să rămână acasă.