Să scriu acum, când noaptea muşcă din iubire
Bucăţi de fum incert, prin oase răvăşite,
E-un fel de suicid, comis cu dăruire
Pe lama unor ierni, sub paşii tăi strivite.
Să mă încalţ cu luna dospită-n buzunar,
Lipită peste coapsă, tomnatic ametist,
E-un fel de rătăcire a gândului hoinar,
Sculptat ca o icoană, în ochiu-ţi de artist.
Să cred că iarba gri îmi creşte pe sub piele
Precum un vis flămând, avid de amăgire,
E-un fel de guturai, în trupul vieţii mele,
Fecund sărut de mai, poveştii de iubire.
Să mă prefac în dor, la ceas de dimineaţă,
Când roua-şi scânteiază femurul de cristal,
E-un fel de trap prin Rai, pe-un roib cu-aripi de ceaţă,
Gonind nemărginirea, -n-al inimii fundal.
Să înfloresc dureri prin mugurii de lună,
Deschişi ca un oblon, spre altă primăvară,
E-un fel de a muri în lacrima străbună,
Cântată-n noi prin pori, de-o pasăre amară.
09.03.2014