În viaţa-mi fremătând de aspiraţii
M-am preumblat prin multe constelaţii
Care de care mai strălucitoare
Dar una n-am găsit să mă-nfioare
Şi sufletul avid să-mi îngrozească
Precum călătoria pământească
Am străbătut regate şi imperii
De care şi acum în vis mă sperii
Dar nu atât de grav şi cu toptanul
Cum mi s-a întâmplat cu-Absurdistanul
În fiecare zi şi ceas şi clipă
Puteam să mor,văzând cum se-nfiripă
Blestemăţia fără frontiere
Ce reducea tot omul la tăcere
Dar şi Mamonia era o ţară
Unde putea oricine să dispară
Fără să înţelegi de ce şi unde
Căci nimeni nu ştia nicicum răspunde
Rătăcitor de nobilă esenţă
Credeam că nu mai scap de-aşa demenţă
Dar Domnul s-a milostivit de mine
Si,iată-mă pe culmile divine,
Inveştmântat în hainele de gală
Spre croaziera mea universală
Dă-mi,Doamne,combinaţii diafane
Fără Mamonii şi Absurdistane
S-aud în rătăcirea mea cea sfântă
Doar armonii şi îngerii cum cântă.