…Sigur, nu poţi să nu fii atras de delicateţea cu care Ioan Vasiu îşi alege cuvintele. O curgere lină a versului care îmbracă atât de frumos ideea înspre ,,Apogeu’’-l aşteptării: „în
Sentimentalismul poeziilor sale, pline de o tainică, ades, muzicalitate, poartă uneori nostalgia amintirilor cu toate etapele unei vieţi peste care colbul timpului nu reuşeşte să se aştearnă. Nu, pentru că lira-i din suflet însufleţeşte petrecerea către amurg, cum însuşi poetul spune în poezia „E-atâta frumuseţe“: „e-atâta frumuseţe în fiecare vers / şi-atâta bucurie în fiece cuvânt / rămâne amintirea un curcubeu neşters…“
Cartea „Târziu în cuvinte”, retrezeşte frânturi din propria-i viaţă, dar şi din viaţa fiecăruia dintre noi, cu frumuseţi trecute ori neîmpliniri punându-ne în situaţia de a rămâne o clipă ţintuiţi locului, apoi întorcându-ne privirea către începuturi.
Cuvinte pline de încărcătură emoţională, vin să dea la o parte vălul timpului, reamintind, aşa cum spune şi poezia „Mai am timp”, că vremea ne lasă să zâmbim şi zilei de mâine: „mai am timp să-ngân viaţa ce trece / mai am timp să termin un poem”.
Atent structurata: Dulce si amar, Iubind în şoaptă şi Târziu în cuvinte, prezenta apariţie editorială, în ton cu normalitatea realităţii, inevitabil efemere, vine ca un REMEMBER, dar şi ca un răspuns în maniera poetului la întrebările: cine suntem, de unde venim, şi încotro ne îndreptăm ?... Cu felicitări binemeritate, HAR şi condei pe mai departe.
Radu Botiş, scriitor şi promotor cultural