Quantcast
Channel: Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Viewing all articles
Browse latest Browse all 9045

Dominic Diamant: D I A M A N T I N E P I C Ă T U R I D E R O U Ă

$
0
0

 

           

           

                                   

                                                UN SINDROM DEVASTATOR

           

                                    Iremediabil atins

                        De sindromul logoreii perpetue

                        Ce-l persecuta până şi-n vise

                        Omul nostru ambiţios

Îşi dădu drumul la gură

                        Cu un apetit şi-un entuziasm

                        De nestăvilit.

                                    Nimeni nu-i putea rezista

                        Cuvintele lui revărsate

                        Ca o neagră maree

                        Acopereau publicaţiile

                        Într-un dezmăţ logoreic

                        Imposibil de stăvilit.

                                    Opera lui logoreică

                        Se întindea ameninţător

                        Peste cuprinderea veacului

                        Ca o pată fantastică

                        Ireprimabilă

                                    Dar nimeni nu cuteza

                        Să înfrunte prodiguul geniu

                                    Doar el, surâzându-şi în barbă,

                        In rarele, scurtele pauze

                        Si-n admiraţia orbilor

                        Se mângâia murmurând

                        Ceva, ceva s-o alege

                        Din zbuciumul meu generos..

                                                -xxx-

                                    RUGA DE PE MUNTE

 

                                    Odată pe culme ajuns

                        Cuceritorul magic al muntelui

                        Cu sufletul vraişte

                        Se adresă Creatorului

                                    Îndură-Te, Doamne, de mine

                        Cât să pot  respira

                        Aerul neatins de duhoare

                        Împăcat să-Ţi aduc

                        O nouă şi mândră-nchinare

                        Şi apoi, ce-oi vrea Tu.

                                                -xxx-

                                    C Ă P R I O A R E L E

           

                                    Cum suferă,-n alertă, încordate

                        Scrutând, şi cu urechile ciulite

                        In luminişul tainic al pădurii

                        Gata de salturi cum nu poţi vedea 

                                    Cum freamătă de-atâta nerăbdare

                        N-ai cum să ştii sălbaticele ciute

                        De-aşteaptă leul fioros pândind

                        Sau mândrul cerb care le dă târcoale.

                                    O, suple, graţioase căprioare,

                        Înmărmurit rămas la vânătoare

                        N-am să dezleg enigma-vă nicicând !

                                                -xxx- 

           

                                                MĂRTURISIRE

           

                                    Nu sunt un sfânt, dar nici păgân sadea

                        Superbe flori deschid grădina mea

                        Păcătuiesc, dar crime nu comit,

                        Ca orice om normal şi-ndrăgostit

                        Mă zbat din răsputeri să mă ridic

                        Să fiu cât pot de sus şi de nimic

                        Să nu mă ruşinez din ce-am făcut

                        Visez să mă trezesc în absolut

                        Cuceritor, exact cum mi-am visat

                        Dintotdeauna, ca un posedat,

                        Dar, uite că întârziind pe-aici

                        Mă mai încurc cu mândre şi amici

                        Îngreunându-mi singur fastul drum

                        Iertat să fiu că doar o umbra sum.

                                                -xxx-

                                                RUGĂCIUNEA DE SEARĂ

 

                                    Mi-e somn de mor, dar să mă culc nu pot

                        Ca un neisprăvit şi om netot

                        Când văd dezastrul lumii infinit

                        Măcar să-l înfierez, de nu-l evit

                                    Că spusele-mi de-acum doi bani nu fac

                        Realizez oricum, dar tot un drac

                        E să trăieşti în van, nepăsător

                        Străin de cei ce suferă şi mor ?

                                    O, Doamne, numai Tu poţi să-mi asculţi

                        Această rugă , vezi cât sunt de mulţi

                        Acei ce au atât de îndurat

                        Fă Tu ceva,s-adorm mai împăcat.


Viewing all articles
Browse latest Browse all 9045


<script src="https://jsc.adskeeper.com/r/s/rssing.com.1596347.js" async> </script>