“Nu putem fi cu toţii sfinţi!”, aud tot mai des. Ba puteţi, dar nu vă daţi interesul. E mai uşor să te înscrii în siajul lui “aşa face toată lumea” decât să vă abonaţi la această condiţie. E mai aproape de voi prostituata, maşina, televizorul, mobila de lux, telefonul mobil ori aurul din ghiuluri decât acceptarea unor reguli simple: pentru că acelea sunt reguli adevărate iar vouă nu vă place adevărul. Sunteţi nespus de leneşi. În spatele vostru, o armată bine pregătită şi utilată, dispunând de forţe pe care nici nu vi le imaginaţi, aşteaptă să vă împingă, definitiv, în uitare. Ca “civilizaţie” nu reprezentaţi absolut nici un pericol pentru călăii voştri. Nu a venit încă vremea, de aceea mai aveţi impresia că voi coordonaţi totul, că sunteţi stăpâni, că vă puteţi opune oricui. Nu pu-teţi. Veţi fi zdrobiţi şi alungaţi.
Dacă noi, cei care mai ţinem lumea în picioare, nu vom primi dreptul de-a riposta, veţi fi risipiţi, cu toate armele şi bagajele pe care mizaţi. Iar noi, evident, respectându-ne Tatăl, nu vom interveni: pentru ca Apocalipsa lui Ioan să se încheie, de aceea.