Se-mpletesc anotimpuri
Se-mpletesc anotimpuri în lume.
Şi-n fiece zi trăim aşteptând…
Să se topescă zăpada târzie
Ori să auzim triluri cântând.
Ninge uneori prin raze de soare
Ori ploile curg prin râuri de dor
Cu lacrimi udăm petale de floare
Cuprinse-n în al dragostei zbor.
În iarna aceasta tiptil a venit
Primăvara devreme şi ne-a lăsat
Un mugur ce plânge parcă uitat
O brânduşe albastră pe înserat.
Încununată cu nea şi flori de zăpadă
De dorul ninsorii iarna plângea…
Cu lacrimi de gheaţă făcut-a paradă,
Când cu primăvara tainic se împletea.
Cluj Napoca 21 februarie 2016
Dansul iernii
Fulgi mari de zăpadă pe frunte îmi cad
Pe buze şi pleoapele mele ce ard
Văzduhul albastru are-n mâini zurgălăi
E dansul iernii pe ale lumii alei.
Îmbrăţişez dantela cea albă
A fulgilor dragi, albi şi jucăuşi,
În mine e săbătoare, afară-i paradă
Şi totul ce simt nu poate fi spus.
În suflet am bucuria cerească
Şi totu-i mister şi secretul ascuns
Zâmbim printre fulgii mari de zăpadă
Şi ne-afudăm în al dragostei vis.
Dansează şi clipa odată cu noi
Natura întreagă parcă vibrează
O muzică vie şi tandră se aude vioi
Sub cerul ce-n linişte sacră veghează.
Parcă în iarnă m-am îmbrăcat
Şi privesc dintr-un fulg de zăpadă.
Mă rog cu speranţă vie şi gândul curat
Ca harul creresc din înalt să mai cearnă.
Cluj Napoca 21 02 2016
Îngenunchierea ca o primăvară
Ingenunchierea e o primăvară
Ce naşte-n suflet un alai întreg
Peste imensa albă dulce iarnă
Aduce ghioceii candizi în buchet.
Îngenunchierea sub cerescul tron
E ca o-ntoarcere acasă în Eden
Când sufletul se-aşază la izvor
De unde curge viaţa în etern.
Îngenunchierea eului deşert
Şi-n lepădarea tainică de sine,
E ca o înviere a trupului întreg
La o viaţă nouă plină de iubire.
Îngenunchierea într-o închinare
Cu-ntreagă viaţă aici de muritor,
E ca o îmbrăcare în a nunţii straie
Aşteptând un drept Judecător.
Cluj Napoca 21 februarie 2016